O intalnire neasteptata

[Kasumi Mikoto]

-Puerilitati. Asa e. Nu stiu cum e. Dar tu incerci sa dramatizezi mai mult decat e cazul si te faci sa suferi singura. "...Aoi, aoi, ano sora..."
Versurile si-au dat drumul cu o cruda ironie la suprafata, dar cu un miez adanc incrustat intr-un sfat prietenesc:-
-Cine-ar putea sa spuna -
Macar presupunand -
Cati secoli au trecut
De-o luna
De cand nu te-am vazut
Zambind?
Eu nu o lasam sa inainteze, Ava ii dadea inposibilitatea sa mearga inapoi...Oriunde ar fi fost "inapoi". Ploaia acoperise drumul si urmele pasilor nostri, innecand cu repeziciune secundele.
-Aimi, stiu ca e greu de acceptat - si nu ma contrazice - dar ce a fost a fost. Ce vrei tu? Razbunare? Te ajuta? Foarte bine. Dar la ce se ajunge? Tu te razbuni, Devoratorii vor face la fel, iar cercul va continua pana cand voi toti veti ajunge stafide din cauza bacteriilor sanguivore iar oasele va vor fi mancate de carii. Si eu nu cred ca vrei asa o viata.