Misterul siluetei fugare

[Katerina A. Petrova]

Probabil ca asa trebuia sa fie de data asta.
Daca nu am avut ocazia sa o facem acum, stiam sigur ca la un moment dat vom reusii sa-l capturam pe acel om.. misterios.
Pe furis, ii priveam fata trista si ingrijorata a Kenniei.
De cand o cunosteam n-o mai vazusem asa, de parca acest lucru nu ii se putea intampla ei.
Si totusi, pana si eu ma miram. Kennya a esuat ? Mda, dar totusi, nu trebuia sa uit ca si ea era un om ca toti ceilalti.
'O vom ajuta in continuare', mi-am spus, in minte, schitand un zambet fals, ridicandu-mi privirea catre cer, lasand stropii de ploaie sa-mi inunde fata.
Cateva viperine s-au oprit brusc, privind in jur.
Kennya adopta o pozitie dreapta, privind cerul
Se intuneca afara, cerul facandu-se de-un albastru tot mai inchis.
Pe privirea Kennyei si pe privirile altor fete se citea disperarea si furia.
Suntem pierdute-n mijlocul Padurii Interzise.
''Kennya ?'',intreba o viperina, cu vocea groasa.''Incotro ?''