Ar trebuii sa te omor ?

[Katerina A. Petrova]

Ohh, nu, cat de idioata puteam sa fiu sa ii dezvlaui tot mai mult lui Ashlyn.
Probabil ca mama nu-mi spusese nimic de ea pentru ca aveau sa se ocupe de anihilarea ei mai tarziu, deci in concluzie, nu era importanta.
Insa eu, trebuia sa-mi tin gura inchisa, si sa n-o mai deschid in fata surori mele.
De asta imi era interzis sa stau aproape de ea, si eu incalcasem aceasta regula.
Eram o idioata.Speram doar sa nu afle cineva de aceasta escapada alaturi de sor'mea.
Am privit-o sec, neafisand nicio expresie, ceea ce era total ciudat mie.
Aceasta ma privii, oftand printre lacrimi, apoj se ridica in fata mea.
''Victoria. Ai fost sincera cu mine in seara asta ?'', intreba ea, zambind ciudat, ca si cum imi multumea.
''Nu ma pronunt'',am raspuns, privind-o in ochi.
Urma de fericire de pe feta ii disparu, etalandu-se din nou expresia aceea de sila si de ura care o avea tot timpul fata de mine.
Asa era cel mai bine, si asa trebuia sa fie.
Aceasta facu cativa pasi in spate, scotand bagheta.
''Nu, nu am de gand se te ranesc inauntrul Hogwarts-ului. Nu vreau probleme de-acum'',am soptit, zambind.