Misterul siluetei fugare

[Bell Evans]

Bell participase si ea la urmarire. Stia ca e in zadar, ca in cele din urma nu vor gasi nimic. Dar vazand'o pe Kennya cum se aventureaza in adancurile padurii, unde perdelele falnice de muschi ii intampinau cu gravitate, iar crengile copacilor se izbeau intr'un mod solemn de chipurile lor, nu putea sa ramana la castel.

Arunca o privire fugara in jur si observa ca era singura cercetasa. Singura care mai tinea cu Harry. Ceea ce reprezenta un pericol pentru ea, dar nu avea de gand sa fuga. Nu avea de gand sa renunte la lupta, din lasitate. Era totul sau nimic. Avea sa joace ultima carte daca asa i s'ar fi dat..

"-Kennya, incotro?" se auzi o voce, din spatele unei glugi. Viperina avea intiparit pe fata un zambet trist, de dezamagire parca. Bell nu isi putu abtine un suras. Adora sa o vada pe Kennya invinsa. Mareata Isildur, cea mai apriga dintre viperine, statea acum pe jos, in noroi, neputincioasa si dezamagita.

OOC: Hahi, nu mi'o lua in nume de rau