your favourite lyrics :x

[Hayley M. Alden]

Hmmm... Cam ce poezii va plac? Eu cel putin in ultima vreme sunt innebunita de poezia "Mortua Est!" de Mihai Eminescu

Fãclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îºi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie seninã,
Cu râuri de lapte ºi flori de luminã,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna reginã pe rând vizitate.

Te vãd ca o umbrã de-argint strãlucitã,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornitã,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.

O razã te-nalþã, un cântec te duce,
Cu braþele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrãjilor caier
Argint e pe ape ºi aur în aer.

Vãd sufletu-þi candid prin spaþiu cum trece;
Privesc apoi lutul rãmas... alb ºi rece,
Cu haina lui lungã culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-þi rãmas încã viu -

ªi-ntreb al meu suflet rãnit de-ndoialã,
De ce-ai murit, înger cu faþa cea palã,
Au nu ai fost junã, n-ai fost tu frumoasã?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasã?

Dar poate acolo sã fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc ºi cu poduri de-argint,
Cu þãrmuri de smirnã, cu flori care cânt;

Sã treci tu prin ele, o sfântã reginã,
Cu pãr lung de raze, cu ochi de luminã,
În hainã albastrã stropitã cu aur,
Pe fruntea ta palã cununã de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaþa-i o baltã de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaþa-i un basmu pustiu ºi urât. -

Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting ºi când stelele picã,
Îmi vine a crede cã toate-s nimicã .

Se poate ca bolta de sus sã se spargã,
Sã cadã nimicul cu noaptea lui largã,
Sã vãd cerul negru cã lumile-ºi cerne
Ca prãzi trecãtoare a morþii eterne ...

ª-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldã ea n-o sã învie,
Atunci graiu-þi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

ªi totuºi, þãrânã frumoasã ºi moartã,
De racla ta razim eu harfa mea spartã
ªi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O razã fugitã din chaos lumesc.

ª-apoi... cine ºtie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar ºtie oricine
Cã ceea ce nu e, nu simte dureri,
ªi multe dureri-s, puþine plãceri.

A fi? Nebunie ºi tristã ºi goalã;
Urechea te minte ºi ochiul te-nºalã ;
Ce-un secol ne zice, ceilalþi o deszic.
Decât un vis sarbãd, mai bine nimic.

Vãd vise-ntrupate gonind dupã vise,
Pân' dau în morminte ce-aºteaptã deschise,
ªi nu ºtiu gândirea-mi în ce sã o stâng
Sã râd ca nebunii? Sã-i blestem? Sã-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu sã fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trãit-ai anume ca astfel sã mori?
De e sens într-asta, e-ntors ºi ateu,
Pe palida-þi frunte nu-i scris Dumnezeu.

P.S. Sper sa nu mai fie topicul asta inca o data :-ss