Letters to you ...

[Scarlett Soul]

O lume, unde esti ?

Off, Draga Jurnalule,

Stiu ca nu ti-am mai scris de mult timp, insa astazi am simtit nevoia sa o fac, cu toate ca in aceasta zi de toamna nu s-a intamplat nimic, doar ca ieri nu am avut timp sa intru in acest refugiu numit Jurnal...

Cu toate ca acum mult timp in urma mi-am dat seama ca o foaie de hartie nu este de ajuns pentru a-ti destainui crezarile , sentimentele si voitele inaltate de ziduri mari... de cetate...

Si acum o mie de ganduri m apasa
Lasa ploaia sa vina sa treaca
Lasa cerul sa cada, sfintii sa vada
Ca oamenii plang cateodata.

Lasa, lasa ploaia sa treaca
Vocea iubirii intr o zi n o sa mai taca
Lasa, lasa cerul sa cada
Ingerii sa planga pentru ultima data. .

Sincer nici nu stiu cu cine pot vorbi, sau in cine pot avea incredere, insa am aceasi dorinta de ani incoace, ceva ce ma arde, insa ceva ce pana si tie, Jurnalule imi este teama sa destainui si totusi am presimtirea ca daca cineva m-ar privi mai atent decat un simplu privitor, atunci ar observa acel Vis de Speranta...

Insa simt ca in fiecare zi devin mai puternica si mai neincrezatoare, in fiecare minut imi schimb o crampeie din mine si nesiguranta creste, in orice clipa fac cate un pas inainte apasata de acelasi Gand.
Si cu toate astea de fiecare data ceva iese prost, inimaginabil de prost.... Un gand atat de trist,

DAR LUMINA SOARELUI IN FIECARE DIMINEATA IMI INALTA ZIDURILE CETATATII FATA DE LUME SI LE PRABUSESTE FATA DE PRIETENI !!!

Un prieten - .... ca si aerul pe care il respiri...