Linistea dinaintea furtunii

[Kennya Allen]

Ii aratase lui Ruthie un zambet fals si rapid, in semn de aprobare si Kennya incepu sa respire adanc inainte de a merge mai departe si sa scotoceasca din nou in dulapul cu ingrediente. Era in acelasi timp si nerabdatoare si frustrata. Pentru un lung moment se intreba ce vor decide mai tarziu, daca vor ceda presiunii, si era nevoita sa recunoasca ca era uimita de curajul lor ca inca se aflau in mijlocul unui furt in miez de noapte. Ceea ce suna destul de dur gandindu-se la motivul furtului. Un gand fulger ii trecu in minte fostei viperine. Daca isi va da seama profesoara ca lipsesc din ingrediente? Ramasese cateva secunde nemiscata. Din fericire erau niste ingrediente pe care nu le folosea atat de des si probabil nu va observa lipsa lor decat mult mai tarziu, iar faptasele aveau sa dispara la fel de repede ca si ingredientele.

Era multumita si surprinsa ca lista era aproape in intregime terminata. Se uita la birou si observa ca, spre deosebire de al ei, era excesiv de ingrijit. Toate cartile erau aliniate in ordine pe raft si nu existau stive de pergamente in nici o parte a incaperii. Ridica bagheta mai sus pentru a vedea mai bine si observa ca era ca nu era nici pic de praf pe mobilier. Vazu o privire nemultumita din partea lui Ruthie si se intoarse zambind vinovat spre dulapul cu ingrediente. Pentru urmatoarele cateva minute totul era ca de obicei, cu exceptia sentimentului ca ceva ingrozitor avea sa se intample. Nu stia cum putea sa simta in acelasi timp ca totul mergea in directia corecta, dar totusi sa fie atat de gresit. Si de periculos.

“Crezi ca mai avem mult?” Intreba Kennya.

Amandoua se oprira pentru o clipa si apoi fosta viperina continua.

“Nu cred ca o sa mai fim intrerupte de nimeni. Deja au facut paza aici. Nu vor reveni prea curand.”