Linistea dinaintea furtunii

[Ruthie Allen]

Cuvintele,ce incercau a prinde,inauntrul lor,o nota,oricat de slaba,de siguranta,trezira in Ruthie o neliniste mai apriga si mai greu de suportat ca oricand.
Intregul trup parea a ii fi cuprins de-un tremur frenetic,ce abia si-l putea stapani,cuprinzandu-se in stransoarea bratelor,parca pentru a nu isi revarsa zbuciumul interior.
Gandurile-i se risipeau haotic,lipsite de directie si impotrivindu-se unul celuilalt,nedorind in nici un chip a se alipi unul de celalalt,spre a capata vreun sens.
Scenarii se construiau in mintea-i,acaparand-o cu totul si rupand-o de realul in care se afla,caruia abia ca mai reusea a ii acorda vreo frantura de atentie.
Incerca a se linisti pentru a nu isi lasa fiinta sa cada prada unor deznadejdi lipsite de temei,insa ii era greu a se controla in necunoscutul si nesiguranta pe care le confruntau.
Repetandu-si in minte argumentul dat de fosta viperina si analizand incontinuu fiecare aspect al planului lor,in incercarea disperata de a atinge vreun soi de calm,continua sa scotoceasca prin dulap.
Scurgerea catorva minute impregnate de constantul situatiei o suspendara pe Ruthie in valtoarea framantarilor ei,ce se accentuau cu fiecare clipa ce trecea.
Starea ei de nervozitate aproape ca ajunse in pragul unei izbucniri de furie,cand degetele ii ratacira asupra unei sticlute,din inauntrul careia sclipeau cateva picaturi rosii.

"Un fel de elixir pentru euforie...Trecerea granitei unor stari atat de diferinte de existenta poate scadea ingrozitor rezistenta individului si astfel,ajuta la mentinerea acestuia..."