Linistea dinaintea furtunii

[Kennya Allen]

Nici una din ele doua, Ruthie sau Kennya, nu banuiau cum vor gasi celelalte ingrediente. Se simteau vinovate sa-si comunice temerile. Erau cateva elemente lipsa. Dar foarte importante. Si aceste considerari, gandi fosta viperina, erau niste ganduri foarte copilaresti. Si asta numai pentru faptul ca stia locul exact unde aveau sa gaseasca ultimele detalii si ingrediente. Dar intradevar, frica si neincrederea puteau sa absoarba cele mai sumbre ganduri, dand viata celor mai ingrozitoare scene pentru persoana respectiva. Si chiar daca avea asta in minte, ii era imposibil sa nu fie intr-o continua stare de anxietate.

'Absurditati.' isi zise Kennya in gand.

Iar era in punctul unde de invinovatea de propriile ganduri. Nu avea de ce sa-i fie teama. Planul il vor indeplini fara nici o indoiala. Era clar. Avea sa le faca de petrecanie tuturor si o sa le arate cat de mult au gresit. Avea sa le spuna in sfarsit, 'v-am spus eu'. Si toti vor cadea in genunchi in fata puterii. A adevaratei puteri, nu prostiile alea pe care le indruga Potter si lichelele de asa zisi prieteni ai lui. Nu vroia sa o deranjeze pe Ruthie din cautat, asa ca mai verifica pergamentul inca o data. Citi printre randuri, cand ceva ii atrasese atentia. O parte din corpul unui dusman. Ochii Kennyei sclipira si rase cu voce tare, intr-un mod rautacios. Stia exact ce avea sa faca in privinta asta. Se intoarse cu fata spre Ruthie care se uita intrigata datorita zgomotului facut, si agita pergamntul cu ingrediente in fata ei.

"Nu ai vorbit cu nimeni altcineva despre asta, nu?"