un moment de teroare

[Hayley M. Alden]

-Da, desi, nu stiu, cateodata ma trezesc fiind alta persoana. La fel s-a intamplat si aseara. Pur si simplu nu eram eu. Dar nici macar nu stiti pe cine l-am eliberat... Cine stie, poate era un om bun... am incercat eu sa remediez situatia.
Am privit cerul senin. Nu stiam unde putea fi acel evadat, dar oriunde o fi fost, imi datoreaza viata. Nu-mi venea sa cred. Aseara tocmai descoperisem cat de puternica pot fi. Chiar ma simteam bine, desi nu stiam de ce. Nu stiam nici macar ce zumzaie atata in capul meu, pur si simplu nu mai intelegeam nimic, nu mai vroiam sa ma gandesc la atatea probleme... Vroiam pur si simplu sa uit de tot macar odata in viata. Vara'mea putea sa ma inteleaga. Sau cel putin asa speram. Apoi mi-am indreptat capul si spre Eveline. Din cate se parea, era o prietena grozava si ea. Am oftat si am zambit in acelasi timp. Totul mi se parea asa frumos acum!