~Night Walk~

[Helena Daphne Rose]

Fata parea sa fii ezitat un moment dupa care ii povesti Helenei toate mahnirile ei si gandurile care nu-i dadeau pace. Cercetasa o asculta, incercand sa fie cat mai nonsalanta, dar inauntrul sau ii pasa mult de oameni si nu puteau ignora spusele cuiva care se simtea rau. Rosalie se uita la ea trista si totodata stingherita, oftand.
"-Hei, e totul ok...in parte stiu cum e, cu toate ca n-am iubit pe nimeni pana acum. Dar pot sa ma pun in locul persoanei respective."murmura Helena zambind. Rosalie o privi surprinsa iar apoi inghiti in sec, ca si cum i-ar fii fost sete de apa sau orice altceva ar fii putut sa o usureze, dupa vorbele simple care ii strapungeau sufletul.
"-Stiu eu un izvor care nu e prea departe."zise Helena ghicindu-i gandurile si simtind-usi deodata gatul uscat. In timp ce mergeau spre destinatia propusa, cercetasa ii mai spuse:
"-Oh da, si in legatura cu intrebarea pe care mi-ai pus-o mai devreme...sa zicem ca Padurea Interzisa ma linisteste, mai ales atunci cand vreau sa ma refugiez undeva. Camera Necesitatii a devenit acum parca un Non-stop. Stii tu, magazinele Incuiate..." chicoti fata.