Toamna tarzie

[Helena Daphne Rose]

Helena ofta si inchise ochii, luandu-si un ragaz pret de doar cateva secunde. Revenind la realitate se duse spre locul unde fugi Bell, dar apropiindu-se din ce in ce mai mul de frunzisul unde se refugie prietena sa, realiza ca nu ea ar fii trebuit sa faca asta, pentru ca nu ea era Nick. Se incrunta, incetinind pasul si intorcandu-se inapoi, alergand ca un fulger spre biblioteca. Gafaind si nepasandu-i de ce putea spunea bibliotecara ca a dat buzna asa deodata, il lua pe Nick de brate si il duse direct spre Padure.
"-Unde naiba ma duci? Am zis: Unde ma duci?! Esti nebuna? Te apuca des? Si asta in amiaza-mare? Helena Daphne Rose, pe chilotii lui Merlin, CE S-A INTAMPLAT?!"striga baiatul disperat , incercand sa se elibereze de stransoarea cercetasei care era prea ocupata cu propriile sale ganduri si pentru a-si indeplini scopul propus.
Ajunsi in padure, Nick tacu si se linisti indata ce observa silueta lui Bell care ofta trist. Helena ramase pe loc, iar baiatul se apropie de Bell ingrijorat sa nu faca vre-un zgomot. Exact cand sa ii spuna numele, fata tresari la aparitia lui si se uita atenta la el, ridicandu-se in picioare.
"-Pai eu la faza asta ar cam trebui sa ma car...Bbye.."murmura Helena in sinea sa si intorcandu-si calcaiele, mergand inapoi spre domeniile castelului.