~Night Walk~

[Helena Daphne Rose]

Mergand alene alaturi de Rosalie, Helena pe pas ce il facea devenea mai visatoare si mai vesela. Era ceva complet normal ea, sa se inveseleasca deodata. Putea sa auda zgomotul slab facut de izvorul de care ii povesti soimencei. Ajunse acolo, Helena se repezi prima sa bea apa cea rece, racorindu-si gatlejul. Dupa ce isi dadu seama de graba sa, se intoarse amuzata spre prietena sa si suiera:
"-Uh, chiar mi-a fost sete.."
Rosalie chicoti dupa care luase pocalul ce il trecu prin apa si il bause. Cercetasa se incrunta; ea nu observase pocalul de pe marginea pietrei imbatranita de ani si timp. Ofta satisfacuta ca numai simtea acea sete si se uita pe cerul de onix, care era presarat cu cateva luminite ce se observau vag. Helenei ii era dor de serile instelate, diminetile calduroase, in care razele soarelui o trezeau si o indemnau in acelasi timp sa leneveasca in continuare...mai pe scurt, de vara.
Fata se trezi din starea sa de eforie, simtind brusc adierea rece a vantului si racoarea Padurii Interzise. Susurul izvorului devenise brusc mai clar si tresari, dupa care chicoti, aducandu-si aminte ca era cu Rosalie.