Children of the Damned

[Bell Evans]

Luna plina..o noapte in care totul avea sa se schimbe..
Bell se dadu jos din pat si imbraca roba ce se odihnea pe marginea scaunului. Insfaca bagheta de pe noptiera micuta si cobori in camera de zi. Se saturase de acelasi cosmar..care nici nu putea fi numit cosmar in cele din urma. Dar cu toate acestea, lasa un oftat sa'i strabata trupul, dupa care se lasa intr'unul din fotoliile din fata focului. Inchise ochii, dar o raza de lumina fantomatica ii lumina privirile innegrite de intuneric. Deschise ochii usor speriata si se apropie de geam. Privi luna, ce trona pe candelabrul maret al vazduhului cenusiu si un tremur mic ii strabatu corpul. Stia ca avea sa se intample ceva..stia ca nu era ceva bun, dar cu toate acestea zambi. De ce? Nici ea nu stia..Mainile ii erau reci si transpirate, iar ochii mariti de groaza. Simtea ceva rau, dar nu realiza care era adevaratul motiv pentru care avea acel gol imens in piept..
Dar un sunet de pasi o trezi din visare si o facu sa arunce priviri iscoditoare in spate. O cercetasa tocmai cobora din dormitoare, cu bagheta aprinsa si privirile indreptate spre chipul ei, livid in intuneric..