Apus in coliba lui Hagrid

[Bell Evans]

Bell isi inchise cartea de Potiuni si ofta incetisor. Era deja ora 4, asa ca hotari ca era de ajuns pentru acea zi. O sambata aglomerata si plina de teme.
Insfaca hanoracul gri ce statea pe marginea patului si pleca din dormitor. Ajunsa in camera de zi, arunca o scurta privire cercetasilor. Erau multi boboci, adunati in fata focului. Cativa elevi din anul V jucau Pocnitoarea exploziva, iar altii, din ultimii ani, o salutara, zambind.
Iesi prin portretul Doamnei Grase si ajunse in linistea coridorului. Nu se auzea niciun zgomot, totul fiind imbratisat de o liniste deplina, parca mormantala. Dar stia ca acest sentiment va disparea, o data ajunsa pe domenii.
Incepu sa alerge, sperand sa lase tacerea in urma. Ajunsa in fata iesirii din castel se opri si lua o gura mare de aer ce ii inunda plamanii. Afara, lumina ce separa marginile lumii incepea deja sa devina trandafirie.
Strabatul domeniile de culoarea smaraldului, si ajunse in fata colibei lui Hagrid. Ii era dor de el..nu il mai vazuse de atata timp! Dar cand sa ciocaneasca la usa masiva din lemn de salcie, cineva o batu usor pe umar..