Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Ema Snow]

- Pedeapsa capitala... am aprobat. Nimeni nu ar trebui sa suporte asta.

Am inaintat incruntata. Nu stiam la ce sa ma astept, nu stiam la ce sa ma gandesc... Nu stiam nici macar ce gandesc! Parca cineva imi umbrise mintea. Devenisem oarba. Am scuturat iar din cap, cum faceam de fiecare ata cand nu gaseam logica in ganduri.

- Ar trebui sa mergem... am soptit, nestiind ce sa fac.

Aveam sentimentul ca eram pandita. Prinsa in cusca, precum un biet soarece. Un sunet puternic m-a facut sa tresar. Parca un urias calcase pe un copac. M-am intors pe calcaie buimacita.

- Ce se petrece? am suierat.

Privirea mea cauta sursa sunetului in zadar. Nu vedeam nimic iesit din comun. Mi-am scos bagheta si am indreptat-o spre umbrele copacilor. Asteptam sa se intample ceva... Si atunci...