Children of the Damned

[Bell Evans]

Bell auzi urletul de lup si ramase pe ganduri pentru cateva secunde. Avea o presimtire ca nu era tocmai un lup..ci un varcolac..Ceea ce era de o mie de ori mai rau. Dar totusi, se abtinu sa nu isi impartaseasca gandurile cu celelalte ganduri. O cercetasa panicata era mai buna decat 3 cercetase urland de mama focului pe domenii.
"-Bell, de ce esti asa tacuta?" o intreba Eve, cu un suspin mic.
"-Pentru ca ii lipsesc si ei alcoolul si tigarile" pufni Desiree, iar Bell incepu sa rada.
"-Off, Dess, ce ne'am face noi fara umorul tau sadic?" spuse ea, zambind. Se simtea mai bine acum. Desi era constienta ca pericolul crestea cu fiecare pas.
"-Si totusi, ce facem noi aici?" intreba Eveline, cu vocea ezitanda.
"-Ce naiba facem noi aici, mai bine spus" mormai Desiree.
"-Esti sigura ca n'ai baut nimic inainte de a veni aici?" o intreba Bell, brusc.
"-De ce?!" intreba Desiree, ranjind.
"-Pentru ca e sefa Cercetasilor, si va scadea puncte de la casa noastra! Zi nu, Desiree!" se panica Eveline.
"-Aa, de fapt vroiam sa te cert ca de ce nu m'ai chemat si pe mine, dar nevermind" spuse Bell, si toate izbucnira in ras. Era chiar amuzant..cu toate ca erau in mijlocul Padurii Interzise..
"-Asa, acum..ca suntem mai bine dispuse.." incepu Eveline, dar..