Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Ema Snow]

Am pufnit delicat.

- Prea bine! Barbata! am zambit putin fortat. Haideti!

Am inaintat cativa pasi pe poteca din fata ochilor mei. Deveneam din ce in ce mai sigura pe mine cu fiecare pas. Acum nu mai puteam da inapoi. Puteam doar sa merg inainte. Nu puteam nici macar sa sar peste ce va urma. Si sincer, nici nu vroiam. De ce sa omit etapele ce mi-ar fi dezvoltat capacitatile, aptitudinile. De ce sa trec peste ceea ce mar maturiza mai mult. De ce? Pentru ca-mi este teama? Nu accept asa ceva!

M-am intors si le-am privit zambind pe cele doua.