Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Scarlett Soul]

"Gata...",le-am anuntat eu...

Chiar.... nu mai aveam ce sa facem... totul era deja aranjat parca dinainte, nimic nu se petrece intamplator, caci chiar si o pana cazuta din cer, adusa de un vultur maret, insemna ceva, era semnul deminitatii, a daruirii unei farame de libertate, de fericire...

"Gata, acum suntem ca niste pasari pe sarma...", am repetat eu constiincioasa.
"Suntem pe drumul vietii !", zise o voce, pe care nici macar acum nu o recunosteam.
"Suntem pe propriul drum, iar un om, in proportie de macar 1 % isi poate manipula viata in functie de cum doreste.
"Ruthie, esti bine ?", am intrebat-o eu, facand-o sa tresara pe biata fata.
Statu putin pe ganduri, dar in cele din urma, clatina din clap, lucru ca ma facu sa inteleg ca inca era speriata !
"La multa lume am mai spus asta, insa nu uitati :
Frica este ucigasul mintii.Frica este moartea cea lenta aducatoarea anihilarii complete.Voi infrunta frica, o voi lasa sa treaca prin mine si peste mine si cand va fi trecut, ma voi intoarce in urma mea si voi privi.Pe unde a trecut frica nimic nu va mai fi, numai EU voi ramane."

M-am oprit, dandu-le fetelor timp sa se gandeasca, apoi le-am mai adresat o singura propozitie :

"Frica taie mai adanc decat sabiile ..."