Toamna tarzie

[Bell Evans]

Bell zambi. Farsa era perfecta, nu avea nicio scapare. Si stia deja cum vor proceda.
"-Asa, acum..eu si Nick vom merge in dormitorul domnisoarei Jade sa luam firele de par. Iar tu si Meredith veti merge in pivnita de Potiuni" ii spuse ea Helenei. Mer tusi cu ciuda, dar se supuse.
"-Si daca domnul Lucas e acolo?" intreba ea, plina de speranta.
"-La ora asta, verii mei se plimba pe domenii" sopti Bell, privindu'si ceasul.
"-Verii tai?!" chicoti Nick.
"-Dap, fratii Jade sunt verisorii mei" concluziona Bell.
"-Si noi de ce nu stiam asta?!" intreba Helena.
"-Pai..n'ati intrebat niciodata" raspunse Bell, cu o privire nevinovata.
"-Deci, noi doi mergem in dormitor. Ne intalnim in Camera Necesitatii" spuse Nick, dupa care o lua pe Bell de mana si incepu sa mearga.
Cercetasa ramase usor surprinsa, dar nu isi retrase mana. Era un sentiment placut, de siguranta. Arunca o privire scurta peste umar, si o vazu pe Helena zambind. Dar expresia de pe chipul lui Meredith era indescifrabila.
"-Nu cred ca ma place prea mult" sopti Bell, iar Nick intreba din priviri cine. "Mer" ofta Bell.
"-De ce?!" intreba baiatul, incetinind.
"-Nu stiu, dar are ceva cu mine..hai sa mergem mai bine" murmura Bell, tinandu'si privirile inainte.