True friends are forever

[Bell Evans]

Bell zambi. Ii lipsise atat de mult acel ton cald, si poruncitor in acelasi timp.
"-Mi'e dor de vechile timpuri" sopti ea, privind flacarile jucause, ce se intreceau intr'un spectacol de stralucire si candoare.
"-Dar timpul trece..nu poti opri asta..orice ai face, clipele ce pleaca nu se mai intorc niciodata, Bell, si tu stii asta" ofta Isa, mutandu'si privirile pe chipul ei.
Intr'adevar, avea dreptate. Dar tot ii era greu sa se obisnuiasca. Cateodata simtea ca explodeaza, ca nu se mai poate abtine. La ore era cosmarul cel mai mare. Le simtea lipsa tuturor, avea impresia ca ramase singura..se simtea singura..abandonata.
"-Sa stii ca nu te'am parasit" sopti fosta cercetasa, parca citindu'i gandurile. Bell zambi.
"-Rose si Edward sunt plecati" spuse ea, lasand o lacrima sa'i alunece pe obrazul palid. Mereu se gandea la ei. Si ii era atat de dor de clipele petrecute in compania lor. Cateodata devenea atat de dureros, incat se ruga sa inceteze..