Aproape te-am ucis fara sa vreau. Acum as vrea sa te ucid si nu pot

[Kasumi Mikoto]

Kimonoul subtire de matase alba se prelingea in jos,, fiind toal de ajutor in timp ce eu imi mentineam echilibrul pe un obiecy neidentificat (dar nu zburator) relativ cilindric, de un cm. diametru.
Ii cerusem camerei tinte. Multe, mici si aflate in miscare Fusesem aproape sa pun capat vietii seculare al unui obiect de ceramica din Shogunatul Tokugawa, din cauza unei erori de 0.003 milimetri! Cum ar fi zis Fujizu: Impusti rata cand ii vezi albul ochilor, nu vatful cozii. In mod ciudat, asta era una din putinele lui apropouri care chiar aveau o legatura cu scopul in care erau folosite. Sau, ma rog, una care sa nu trebuiasca sa fie cautata 40 de minute.

In nici zece secunde, o tinta rotunda ce plutea in deriva la vreo 80 de metri de mine fu transformata intr-un porc spinos cu tepi de otel de 20 de centimetri. I-am cerut Camerei sa stinga focul, ca sa imi testez limitele.
Insa, asa cum stiam si eu fparte bine, pe intuneric ceva din capul meu functiona gresit. Uneori chiar se decupla, si aruncam cu forta suficienta doborarii unui elefant.

Cu toate ca m-am folosit perfect de auz ca sa depistez locatia tintei, am aruncat cu o asemenea forta ca am despicat- in doua. Cutitul a intrat pana la plasele in usa Camerei, care si-a aprins imediat focul.
Astfel am putut sa vad ca ratasem milimetric tartacuta unei fete de ;a Cercetasi care incremenis in usa.

A, acum avea sa vada simbolurile de pe maner... Ma rog, nu era asta un capat de lume, nu?