Viizita nocturna~

[Ruthie Allen]

Lemnul vechi al scaunului gemu,sub presiunea trupului sau,intr-un sunet mai ascutit,mai intens decat ecoul slab in care izbucnea,din cand in cand,aceea urma plapanda a unei vitalitatii muribunde ce zacea in interiorul ei.
Franturi de trairi incercau a se alipi spre a regasi intregul de altadata,intr-o maniera intr-atat de timida,atat de sovaielnica,insa,incat constiinta-i abia izbutea a mai percepe vreun reper.
Imprejurul ei,lucrurile pareau a se dezlantui in aceleasi miscari haotice si violente precum cele efectuate de gandurile ei,pereti reci de piatra contopindu-se in chipuri la fel de straine,a caror blandete ii parea rupta din alt plan de existenta.
In chip straniu,haosul acela fragmentat paru a se domoli la auzul unui zgomot brusc,inarmonios,ce ii acapara,in intregime,simturile.
Ajutandu-se de vazu-i tulburat,reusi,cu mare greutate,a distinge un corp de forma sferica,ce sclipea in nuante aramii,metalice.
Esua in incercarea de a isi pastra inertia,intrucat orice urma de control asupra propriilor miscari paru a se pierde in magnetismul ce-l detinea acel obiect.
Degetele-i palide se revoltara impotriva ei,impreunandu-se in jurul acelei forme circulare,intunecate,ce nu parea a ii ingadui vreun protest.
Senzatia de arsura,ce i-o provoca,ii penetra intr-atat de violent,trupul,incat izbucni intr-un tipat strident,zbatandu-se in micari smasmodice,sub caldura excesiva a acelei stransori.
Fara incetare,franturi din cele mai puternice temeri ale sale se insiruira imprejurul ei,frangandu-i trupul vulnerabil sub intensitatea lor.