O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Scarlett Soul]

Inaintam atat de incet incat aveam impresia ca lumea ma ajunge din urma, fiecare pas al meu era unul de felina, gratios si tot odata salbatic, fiecare picior pus unul in fata celuilalt avea un ecou ce ingerii il indreptau spre Cer, dar Cerul refuza sa ma auda, ma lasa singura si pierduta undeva, undeva cu fata spre pamantul dur.

~Amintire ~

O zi ... Inca una si inca una, asa imi traiesc eu viata ! Asteptand clipa cand voi vedea ceva demn de privit , demn de un dans al sufletelor, demn de o viata in care nu totul este roz si negru.
Pur si simplu, orice pala neinsemnata de vant ami aduce acelasi parfum sub nas, orice mana intinsa imi aminteste de delicatetea si caldura mainilor lui, fiecare om ce trece are ceva din farmecul pe care il vazusem odata.

Iar astazi...

Astazi a fost la fel.

Astazi ...

Lumea este precum un glob de sticla, prafuit de deceniile ce au trecut, in timp nimic nu s-a schimbat, acelasi Soare, aceasi Luna , aceasi iarba, dar mereu alti oameni.
Cu fiecare clipa trecatoare, raman tot EU , dar mereu alta.

Nu vroiam sa vad pe nimeni, nu-mi pasa de nimic, nici macar de mine insumi...
'Ce faptura jalnica...', intitulam eu paginile cartii mele.
Iar apoi aceasi melodie ascultata de mii de ori, de sute ori, la infinit.

Vine peste tine, te ingheata
Ploaia te loveste in fata
Singur mereu
N-ai curajul sa crezi in tine
Poate de lumina se ascunde
Noaptea ce in tine patrunde
Singur, stingher
Totul pare absurd si la fel.

Si ce, putea spune cineva ca nu era asa ? Chiar asa era, singura, abandonata si doar cu mine insumi.
M-am oprit din mersul fara sens pe care-l aveam si am stat asa mult timp doar privind luna mareata, ce se intindea cruda, fara sa-i pese de suferintele unui muritor pe care tocmai il lumina, fara sa-si dea seama.Era precum un bec, aprinde-ai lumina si sufletul tau mai avea ceva speranta, insa foarte des, orbeai din cauza lumini, inainte de a apuca sa o stingi.
Stand acolo, simteam ca deslusesc misterele lumii si tot odata, credeam ca aveam sa innebunesc, nu mai suportam atatea ganduri cuprinse intr-un singur trup, cuprinse intr-o singura minte si strapunse de singura si unica inima pe care-o aveam.

Un pumn si inca unul si inca unul, pana cand simteam ca panoul din fata mea se indoia, pana cand simteam ca inima mi se desira precum un fir de ata, la fel de subtire ca propria-mi fiinta.
Acum pot sa-mi traiesc viata cu nimic in plus, acum as putea sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic, dar totusi, se intamplase, caci ASTAZI imi calcasem visele in picioare, dar ASTAZI zambisem, ASTAZI zburdam printre atatea frunze, incercand vadarnic sa atasez inapoi frunzele in copaci, doar gandindu-ma ca poate dorintele cuiva aveau sa fie alinate.
'Dar cine imi poate da garantia ca odata visele se vor intoarce si la mine ?', m-a intrebam eu, ignorand totul in jurul meu, nevazand-o pe Layla si NIMIC.

Doar un gol...

~Revenire ~



"Priveste-mi si cealalta fata !",i-am zis eu lui Layla, fara a-mi da seama cat de isterica paream.
Apoi i-am aratat spre scrisoare.
Imi aminteam perfect acele cateva fraze pe care stiam ca nu avea sa le vada de prima data.



Iarta-ma...
Poate ca i-am atins mana, dar tu i-ai atins sufletul, poate ca l-am privit in ochi, dar tu ai trecut barierele privirilor si ai ajuns sa cunosti o noua fiinta, baiatul din spatele cortinei propriului sau suflet.
Stiu cum poate sa fi sa ...
Off !
Ti-am mai spus,
ingnoranta este secretul Dorintei ce insa dainuie in tine...

Apoi mi-am intors capul in alta parte si mi-am sters singura lacrima pe care mai eram capabila s-o vars.