Children of the Damned

[Bell Evans]

Bell incepu sa rada, dar aproba usor din cap.
"-Cum sa ratez eu asa ceva" chicoti ea.
"-Mai, mai, sefa de casa se da pe furat" spuse Desiree, iar Eve incepu sa rada.
"-Si ei le'au furat" mormai Bell.
"-Da, dar totusi.." chicoti Desiree.
"-Tu poti sa nu vii!" ii spuse Bell, zambind.
"-Ah, uite ce tupeu pe ea..dupa ce ca eu vin cu ideea" mormai Desiree.
Bell incepu sa rada, dar brusc ofta si se lasa sa alunece pe trunchiul unui copac. Incercau toate sa se faca una pe cealalata sa uite ca sunt pierdute in Padure, dar erau si clipe de luciditate, cand ajungeau sa se intrebe daca vor mai iesi de acolo.
"-Haide, Bellyshor" spuse Eveline, apropiindu'se.
"-Nu'mi zi ca iar incepi sa te plangi!" striga Desiree.
"-Dar mi'e..frica!" chicoti Bell, prefacandu'se ca isi sterge lacrimile.
"-Ar trebui sa'ti fie" mormai Dess.
Bell isi indrepta privirile spre bolta cereasca, ce parea un imens candelabru indigo.
"-Acum te uiti si la stele?!" o intreba Eve.
"-Mda, se crede centaur" chicoti Desiree.
"-Ma uit dupa Steaua Nordului, dar voi ganditi'va la centauri" mormai Bell.