O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Luna Slytherin]

Fiecare secunda care trecea era ca o apasare mai adanca si mai adanca , si fiecare apasare lasa o urma . Niciodata nu ii placuse sa stea pe loc atunci cand cineva , undeva , avea nevoie de sprijin , de ajutor . Niciodata nu ii placuse idee de a ii lasa pe ceilalti in fata pe cand ea astepta . Poate ca fusese sortata la Astropufi , insa era curajoasa .
Astepta , dar in jur nu se schimba nimic ! Nici o frunza nu isi miscase vizibil locul , nimic nu devenise deosebit fata de cealalta secunda . Cel putin nimic vizibil in acel loc .
Luna stia ca altii , altundeva probabil se grabeau , alergau , sperau , isi doreau , visau . Stia ca in momentul acela in care ea analiza miscarile frunzelor , in care ea isi spunea ca nimic nu s-a schimbat nu era asa . Pentru ea nimic nu se schimbase , nu pentru altii .
Apoi ea nu mai suporta sa stea pe loc , nu mai suporta sa le stie pe cele doua atat de departe , si se intreba ce faceau ? Ce puteau sa faca atata vreme ? Ce ?
Da ... isi spuse . Ce ?
Dar nu mai ramasese sa isi gaseasca raspunsul . Porni in cautarea fetelor , cautand , sperand ca nu s-a intamplat nimic in lipsa ei . Nimic ce ea ar fi putut impiedica .
La scurt timp le gasi . Se gandi ca daca ar fi mers atunci si ar fi inceput sa vorbeasca asa cum facea ea de obicei ar fi stricat momentul , scena , asa ca prefera sa ramana undeva langa copaci , sa priveasca de acolo .
Incerca sa patrunda in mintea lui Crystal , sa vada ce ganduri treceau pe acolo dar unde ar mai fi fost misterul ? Unde ar mai fi fost placerea de a mai asculta schimbul de replici , daca ar fi stiut de gandea fata pe care o putea privi in ochi din locul unde se afla ?
<<Cate intamplari poate stapani un singur om... Mii si mii, precum fluturii, aceste amintiri sunt patate cu diferite culori, insa uneori nu ajunge cerneala peste tot si suntem nevoiti sa folosim numai alb si negru.
Atat de nostalgic, atat de trist si totusi poate ca uneori ar trebui sa las totul in urma si sa incep o noua viata ! Pai asta fac... Numai ca mereu incerc sa-mi amintesc ca fara trecutul nostru nu am mai fi cine suntem acum ! Nimic nu ar mai fi la fel...>>
Aceasta afirmatie o izbi , desi ea intotdeauna afirmase antiteza . Ea spunea ca cerneala folosita pentru a-ti colora visele nu se poate termina decat in momentul in care si visele ti se termina . Si oare se pot visele termina vreodata ?
Dar trecutul ... trecutul poate fi vazut in alb si negru , desi in el predomina rozul , albastrul si celelalte culori . Trecutul insa poate fi si in alb si negru , si oricand colorat . Pentru ca trecutul nu este la fel pentru doi oameni diferiti .
<<Seara ?!?>>
O auzi ea pe cealalta fata spunand .
<<Cel mai splendid moment al unei zile....>>
Veni replica celeilalte fete , a Cercetasei visatoare .
De unde era Luna astepta sa vada ce va urma , nefiind sigura ca practicand Occlumantia ar fi putut intelege mintea lui Crystal . Ar fi putut intra si vedea , ar fi putut auzi , insa ar fi putut intelege ? Putea intelege mintea unei artiste asa cum se dovedea a fi Crystal ?
De raspunsul la aceasta intrebare nu era sigura , dar o tenta incercarea . Insa ramase acolo unde se afla , amand-o pentru mai tarziu .