An angel crying for death...

[Hayley M. Alden]

Mdea, stiu ca a trecut mult timp, dar am venit chiar aici pentru voi cu primul capitol :

Capitolul I. Trei cuvinte...
-Nu, te rog. Nu fa asta, se ruga Jake.
M-am uitat la el cu o privire rece. Oare de ce nu ma putea intelege? Mi-am intors privirile catre orasul ce se intindea in fata mea.
-Adio, Jake! Sa stii ca te iubesc si... Sper ca intr-o zi sa ma poti ierta pentru tot...
Mi-am dat drumul. Aerul rece imi intra in gura, peste tot, dar era o senzatie placuta. "Poate ca pana la urma nu e asa de rau sa mori", m-am gandit eu. Si chiar nu era. Pentru prima oara in viata mea, ma simteam cu adevarat libera- mai libera ca oricand. Cadeam, si cadeam, si cadeam... Am deschis un ochi, si apoi si pe celalalt, pana sa realizez ca sunt vie. Eram transpirata toata- se parea ca visul imi cauzase o groaza destul de mare. Am privit ceasul. Era 5:37. Am cascat pentru a mia oara si m-am sculat din pat. Briana dormea dusa cand am trecut pe langa ea in drumul catre baie. M-am spalat bine pe ochi si pe maini- am observat ca aveam cearcane la ochi. Dar asta nu ma ingrijora. Altceva era mai impostant: nu mai aveam pasta de dinti! Am pus pe periuta niste pasta de-a Brianei si m-am strambat cand am dat de gustul aromei de capsuni. Foloseam pasta de dinti pentru copii de 5 ani- eu la 22 de ani! Dar asta e, am rabdat, tinand cont de imprejurari... Dupa un dus rapid, m-am dus in dormitor, unde am gasit-o pe Briana treza uitandu-se la televizor.
-Cum de te-ai trezit asa devreme? Este abia ora 6! am zis eu sarutand-o pe Briana.
-Nu e de mirare ca m-am trezit, la zgomotul pe care il faci atunci cand canti in baie, zise Briana razand.
Am zambit. Briana stia intotdeauna sa ma inveseleasca, dupa un vis urat si dupa o tragica disparitie a pastei de dinti. M-am asezat comod in pat, pntru ca abia la 8 incepeau cursurile.
Gata. Deja era de-a dreptul jenant! Ma uitam la desene animate impreuna cu Briana! "Hmmm... Sunt chiar dragute desenele astea..." ma gandeam eu.
Eram in metrou. SIngura. Acesta se misca cu o repeziciune uimitoare. Incepea sa-mi fie rau. Am inchis ochii. Cand i-am deschis din nou, mi-a sarit inima din piept: la cativa centimetri de mine statea ceva ca o umbra, numai ochii rosii aprinsi i se vedeau din roba neagra. Un miros ca de putrezit venea dinspre acea umbra.
-O sa moara, zise o voce ragusita.
-Cine? am soptit timida.
Nu mai trebuia sa intreb. Stiam deja cine. Totul in jurul meu se contorsiona, numai vocea aceea persista in capul meu "O sa moara... O sa moara... O sa moara..." M-am trezit. Se parea ca adormisem in timp ce ma uitam la desene animate. Briana se uita in continuare cu interes la ele. Ma simteam speriata pentru ea. Nu stiam daca visul a insemnat ceva, eu cel putin asa speram.