True friends are forever

[Isabella River]

Isabella aþinti cu privirea flãcãrile ce se miºcau haotic. Rãmãsese neclintitã în fotoliul ei de lângã ferestrã ºi þinea strâns în mâini ceaºca ce acum nu mai era fierbinte, ci doar caldã. Lichidul aromat din canã era bãut doar pe jumãtate.

Fosta Cercetaºã continua sã priveascã parcã trecând prin flãcãrile ºemineului la ceva vãzut numai de ea. În faþa ei se materializa amintirea aceea.. O amintire pe care nu avea sã o uite niciodatã.

*

Totul se petrecuse acum opt ani.. Stãtea în faþa tatãlui ei ºi nu spunea nimic. Era revoltatã. Era nervoasã. Îl ura. Gesticulã enervatã ºi spuse cu o voce cât mai ameninþãptoare cã pur ºi simplu nu e corect.
"- Poate cã nu. ªi aº fi vrut acelaºi lucru pentru tine pe care îl vrei ºi tu. Dar nu. Nu îmi vei cãlca pe urme." îi rãspunse calm, stând cu mâinile împreunate la spate, cu privirea aþintitã pe geam.
"- Dar nu vreau." spuse ea ºi mai enervatã privindu-l cu urã.
"- Dar nu ai de ales! Parcã voiai sã mergi în Armatã. Nu poþi sã respecþi nici mãcar un simplu ordin?" zise el tãios întorcându-se cu faþa spre ea.
Isabella se apropie de el ºi îl privi þintã în ochi.
"- Cum sã respect un ordin de la cineva care îmi interzice sa fac ceea ce îmi doresc. Adicã mã merg în Armatã? Cum poþi vorbi de ordine ºi de respectarea lor, când chiar tu îmi interzici sã fac parte din Armatã?!"
Se întoarse pe cãlcâie ºi ieºi din camera întunecatã.
Aºa fusese nevoitã sã renunþe la cariera militarã, la visul ei ºi sã vinã sã studieze la Hogwarts..

*

Reveni la realitate trezitã de un strãnut de-al lui Bell. Îi zâmbi ºi vorbi încet, încã prinsã în amintire:
"- Sãnãtate."