O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Layla Wong]

Ma uitam la cele doua fete care se vedeau undeva in zare,si auzeam voceile lor,dar nu intelegeam.Simteam ca ma pierd in orizont si ca o intreaga lume sta la panda si astepta ca eu sa fiu luata de vant si sa dispar.

"Am invatat ca lumea nu se opreste pentru durerea mea,asa ca nu am timp sa stau si sa plang..."

In fata ochilor incet se aserna o ceata groasa de plapuma ce nu imi permitea sa deslusesc lucrurile.Fetele au disparut si numai ultimul lucru pe care l'am auzit a fost vantul care ma doboara...Simteam cu incet,incet ma rup din firele care ma sustineu si ultima ata care inca ma tinea in picioare isi pierde puterea.Picioarele mele tremurau si mainile la fel.In cateva clipe am simtit cu ma lipesc de pamantul ud si lumina ma acopera.

"Parca astepta sa ma duc intr'o lume de vise permanenta..."

Era posibil oare ca viata sa isi doreasca sa numai calc pe teritoriul ei?Nu era cazul sa mor inca,nimeni nu a murit de dragoste.Desii dragostea este o boala ce nu se vindeca cu medicamente sau operatii.
Ploapele mele se lipeau incet,incercam sa urlu insa urletul meu era astupat de aerul incins.Dupa cateva clipe tot ce vedeam era un negru intens in care urma sa ma pierd....

~Visare~

"-Hai prinde'ma de mana!"zise o voce blanda de femeie.
Era o femeie inalta cu un par blond lung pana la glezne si cu niste ochii de cristal mari si sinceri.Nu stiam ce s'a intamplat,dar simteam ca pot sa am incredere.Am prins'o de mana si am lasat'o sa ma duca in voia ei.M'am uita in jur si nu vedeam nimic...totul din jur care ma inconjurau acum cateva minute au disparut.Copacii si stele erau inghitite de peisajul alb care ma inconjura.Si fetele unde erau?

"-Uitate aici...uitate in jur de ce esti inconjurata!"
M'am uitat pe peretele infinit si vedeam diferite ipostaze din viata mea.Ma uitam cum amintirile si cele mai mici amanunte erau agatate acolo ca niste fotografii.
"-Ce sunt astea mai exacxt?"am intrebat eu derutata de atatea imagini colorate.
"-Asta este teatrul unde este afisata viata ta!Asta e tot ce te inconjoara....tot ce ti s'a intamplat.Inainte te'ai intrebat daca viata vrea ca tu sa dispari..."
"-Da...imi aduc aminte"
"-Uitate in spatele tau.Ce vezi?"
"-Nimic...e gol!"
"-Asta pentru ca mai are loc pentru noi creatii n de vise."mi'a zis ea enigmatica cu un strop de trsitete in ochii ei atat de frumosi.
Nici nu stiam unde sa ma uit.Desii au trecut numai 14 ani de viata,o parte era plina de bucurie si tristete.Ma uitam la o poza veche in care aveam sapte ani si alaturi de mine era o fetita mica care imi intindea mana.

~Amintire~

O mana mica care astepta ca o alta mana de fetita s'o prinda.Ma uitam la mana ei si apoi in ochii ei.Eram inconjurata de oameni necunoscuti,de oameni pe care nu i'am vazut nicari.Dar un zambet imi era cunoscut,al mamei...Am prins'o de mana si am trecut amandoua sub buchetele de flori care parca atarnau din cer.
Nu stiam cine e fetita si nu stiam cum as putea s'o intreb cine e...

"-Cum te cheama?"am intrebat eu timida,desii nu prea imi pasa ce crede despre mine,dar nu vroiam sa dau o impresie gresita.
"-Crystal...Tu?"a intrebat ea prietenoasa.
"-Layla..."i'am raspuns zambind.

~Revenire la visare~

"-Imi amintesc perfect."am zis eu chicotind cu fata aceea.
Pe atunci nici nu stiam ce ne astepata.Cine s'at fi gandit ca atunci cu acea atingere de mana se va crea ceva atat de divin,o prietenie pe viata.Doua fete cu o mie de amintiri construite imperuna.Imi aduc aminte de fiecare ras zgomotos ce trezea cartierul sau vecinii.De fiecare aventura periculoasa sau regula incalcata.
Cum ma uitam la fiecare poza simteam ce am simtit atunci...Am simtit prima senzatie de iubire,prima intalnire cu niste copii la care nici nu ma puteam gandi ca odata vor deveni cei mai buni prieteni.
Fiecare prietenie a inceput altfel....
A ajuns o prindere de mana,alta data a inceput cu ura si s'a terminat prin a ajunge atat de apropiate.O fata pe care o cunosteam din clasele primare si a ajuns sa stie secdretele si dorintele mele dupa cativa ani....

"-E ciudata prietenia asta nu?Cand ma uit in trecut observ doar cum am ajuns de unde am plecat.Un singur cuvant a putut schimba tot,sau o singura privire a putut sa imi creeze o dragoste de neiutat.Persoanele astea care atarna de acest perete sunt aici pentru ca asa am vrut eu,sau pentru ca asa a vrut soarta.Dar aici se afla tot ceea ce eu nu voi putea uita niciodata...."

Ma uitam la femeia aceea eleganta care isi flutura haina alba si se uita la mine cu jale.Se vedea ca e trista pentru ca ea nu avea un perete unde sa se pastereze amintirile...

"-De asta te aflii aici!Sa realizezi cat de multe lucruri ti s'au intamplat si inca cateva se vor intampla....Nu te opri aici,nu plange atunci cand nu este necesar pentru ca astfel peretele tau va fi inundat de lacrimi de triste care se varsa pe raul timpului.Viata nu este asa de lunga incat sa te poti opri sa te plangi ca ti'a ajuns pana la cap."