True friends are forever

[Bell Evans]

Viata pare o nebunie, sfarsita fara inceput..
Cuvintele ii rasunara in tot corpul, facand'o sa tremure usor Nu putea sa'si scoata din cap cele doua versuri, ce cuprindeau atata adevar in cele cateva cuvinte. De ce era asa? Si de ce sa nu fie altfel..isi raspunse Bell, cu un mic oftat.
Inca ii parea rau, dar stia ca e cam tarziu sa mai faca ceva..vroia sa o ia de la capat, era constienta ca oricum nu ar fi avut niciun viitor impreuna. Si cu toate acestea, sentimentul ala ca totusi trebuia sa incerce inca o bantuia.
Dar isi ridica cu mandrie capul si isi promise ca va trece peste asta. Ca de fiecare data..era puternica, era in stare sa uite si sa ierte. Dar in situatia asta, lucrurile stateau altfel..
Cum era sa piarda ceva ce..nici macar nu avusese? Nu puteai sa renunti la ceva ce nu ai avut niciodata, nu? Si atunci, de ce plasmuirea imaginilor inca ii inundau mintea si aduceau o paloare de frustare?! De ce nu putea sa renunte o data pentru totdeauna, si sa treaca mai departe?
Pentru ca era mai greu de data asta..trebuia sa realizeze mai intai ca nu are ce sa piarda, iar apoi sa se obisnuiasca din nou cu acceptarea infrangerii..