Children of the Damned

[Bell Evans]

Bell se ridica de pe patul de ferigi si incepu sa caute cu priviri infrigurate siluetele celor doua cercetase. Vroia sa plece de acolo, locul ala ii inspira frica. Si era prea verde..
"-Desiree" striga ea, iar vocea ii rasuna cu un ecou prelung.
Asculta pret de cateva minute bune orice sunet, ce parea a fi un raspuns. Dar nimic.
"-Fuck, acum chiar ca ma apuca durerile de cap" mormai ea, dand cu piciorul intr'un copac.
"-Bell?" se auzi o voce subtire, de undeva de jos. Era foarte slaba, de parca se afla la o distanta nemarginita.
"-Finally. Eve tu esti?" striga cercetasa.
"-Daaa" urla o alta o voce, mai pitigaiata.
"-Dess" sopti Bell, rasufland usurata.
"-Scoate'ne de aici" striga Eveline.
"-Cum?!" raspunse Bell, panicata.
"-Nu stiu, gandeste, geniule!" o auzi pe Desiree, mormaind.
"-Sa vin si eu jos?" intreba cercetasa.
"-Asta mai lipseste, sa fim toate 3 blocate aici" mormai Desiree.
Bell se apleca deasupra micutei intrari in tunelul ce ducea spre groapa de jos si arunca o privire.
"-Sa incerc Levi-Corpus" sopti ea, cu privirile atintite in intuneric.
"-De ce mama naibii imi pluteste un picior?!" urla Desiree.
"-Deci merge" chicoti Bell, concentrandu'se mai tare.
In cele din urma, Desiree ajunse teafara langa ea, ce'i drept, putin cam ametita.
"-Acum sa o scoatem si pe Eve" murmura Bell, aplecandu'se spre groapa unde era captiva cercetasa..