O noua fila...

[Scarlett Soul]

"Nu, sincer nu cred.", i-am spus sec, inainte de a sesiza vinovatia ce o prezentau ochii lui.
"Pai .... ", incepu el, dar eu imi dadusem deja seama ca-l acuzasem pe degeaba.
"Deci vreu sa-ti spun ... adica ... sincer imi pare rau, caci nu vroiam sa te invinovatesc !", am spus eu calm, in mintea mea, vrand sa-mi trag palme.
"Probabil va ma trece o vreme pana sa invat sa spun ceea ce trebuie si poate sa fiu mai atenta.", am continuat eu, parca vorbind singura.
"In sfarsit esti bine !", se trezi si Ema, parca scoasa din transa.
"Sper ...", am spus eu, dar in inima mea spunea altceva.

Speranta nu inseamna si adevar, visam zi de zi, dar cate dintre acele dorinte calde, cu farmec se implinesc ?
'Si asa ajung sa vad prapastia !', ma fulgera un gand dureros.
Efectiv simteam apasarea mintiii mele, era atat de grea incat eram nevoita sa-mi inchid pleoapele, ascunzamdu-mi oglinda sufletului sub un voal catifelat de perdele, umplut cu niste gene negre, lungi si dese.