O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Layla Wong]

"-Noptile imi stau marturie la lacrimile calde cazute in vid.Cand simti ca ceva in tine te leaga cu lantul si nu'ti lasa visele sa zboare printre formele de nori atunci poti sa plangi!"i'am zis fetei punand mana mea pe umarul ei.
Ma uitam la ea si simteam durerea care a patruns fara voie in trupul ei si rupea corzile care sustineau lacrimile sa nu se rostogoleasca in mingi mici de cristal.Nu stiam nimic despre ea,dar stiam ca ea e aici sa ma ajute pe mine.
"-Cum te cheama?"se auzi vocea mea spargand linistea ca pe o fereastra parasita.O fereastra prin care nimeni nu se mai uita la frunezele cazatoare care aterizeaza cu trsite pe sol.
"-Eu nu am nume.Numele meu este tristeatea...jalea...lacrimile...si constinta!Eu sunt un nimeni care vrea sa te ajute ca sa nu ajungi sa fi "tristetea"ca mine "
Umerii fetei se transformau in nisip ca o luau la fuga cat se poate ed repede.In palma mea a ramas un ghem de nisip uscat care sedea neschimbat.Am ridicat mana si am suflat nisipul ca sa ii dau viata si un strop din fericirea mea de care nu ma bucuram,dar de care se putea bucura altcineva.In jurul meu fotografiile cu viata mea dispareau in ordinea cronologica...numai o poza a mai ramas.
O poza cu copii care arunca frunzele spre dorinte si apoi cad peste ei ca un farmec ce numai o magie puternica ca asta o poate intretine.Am atins poza amintinu'mi tot!

~Revenire~

Nu ma puteam misca!Picioarele mele erau lipite de solul umed,iar mainile era incatusate cu ceva ce nu puteam vedea,dar puteam simtii.Ploapele mele incet se deschideau si primul lucru care ma trezi a fost....
"-Prostesc ,nu ? Nici nu stiu cum il cheama !!!"
Imi puteam da seama ca asta era Cryss,insa nu puteam sa raspund.Ma gandeam la intrebare si imediat mi'a aparut fata individului despre care era vorba.
"-Nu e prostesc....nu e prostesc!"urlam eu muta,dar nimeni nu ma putea auzii.
Incet mi'am deschis ochii si incercam sa ma ridic.Dupa cateva minute de chin ma uitam in ochii lui Cryss care se uita un pic ingrijorata la mine si asteptand un raspuns.
"-Nu e prostesc!Dragostea se simte fara ca sa stii nimic despre ea defapt.Poate sa apara oriunde si oricand...Pe tine te'a surprins cand alergai dupa vise,o mie de frunze zburdalnice si alergai dupa iubire.Ea a venit la tine in momentul in care erai in mijlocul cercului care te inconjura.Nu te asteptai...de asta a aparut"
Dragostea este o nebunie temporala prin care poti trai in lumea ta fara sa te considere nimeni nebuna.Toata lumea a iubit,toti suntem nebuni....
"-Daca iubirea ar fi un ac de la ceas care arata minutul ai stii cand e momentul!"i'am zis lui Cryss cu o convingere imensa.
In ciuda faptului ca nu de mult am fost smulsa de pe taramul viselor,am zis ceea ce gandeam exact asa cum am vrut.Ma uitam in ochii ei caprui intens in care se invarteau ca prin magie sentimentele si dorintele.Ma gandeam la viata asta si la cati oameni sunt pe Terra care sufera toti de aceasi boala....DRAGOSTEA!

"-Totul s'a schimbat si totul e la fel!"am zis eu soptind pentru mine.
Nu vroiam sa auda nimeni asta pentru ca ar fi trebuit sa explic,iar asta ar fi insemnat inca un zar aruncat peste cartile mele de joc.Numai vroiam sa stau si sa astept sa vina viata la mine,poate e un drum gresit,o poveste fara sfarsit....

Si daca am sa plec unde m-as duce?
Si daca am sa mor cine m-ar plange?
Si daca voi trai cine ma va iubi?
Sunt intrebari ale unor oameni singuri

Mereu imi puneam intrebari si nici acum nu incetez.Dar oare sunt singura?Nu cred...Multi isi pun intrebarile astea care nu mereu au acels raspuns...
Ma uitam la fete cu apa in ochi,dar ma abtineam puternic.Le'am imbratisat pe amandoua si am aratat catre stelele care acuma straluceau in spectacolul lor cu toata splendoarea...
"-Imaginati'va ca acolo sus suntem si noi undeva...ce bine ar fi sa traim acolo sus,nu?"am intrebat eu zambind larg si uitandu'ma cu speranta la cer.