Un nou inceput
|
03 Nov 2010, 22:00
Post: #26 |
|||
|
|||
Come with me
Stay the night You say the words but boy it don't feel right What do ya expect me to say You take my hand And you say you've changed But boy you know your begging don't fool me Because to you it's just a game So let me on down 'Cause time has made me strong I'm starting to move on I'm gonna say this now Your chance has come and gone And you know... Mi'am lasat privirile in jos si am oftat. De ce o spunea abia acum, dupa ce facuse ce facuse..de ce nu mi'o spusese mai demult? De ce se aruncase in bratele Lisei, si ma lasase pe mine sa le observ fericirea de la distanta? Iar acum venea la mine, de parca nu s'ar fi intamplat nimic. "-Luke..e prea tarziu.." am spus eu, ridicandu'mi privirile. Ma privi pret de cateva secunde cu socul scaldandu'i'se in ochii albastri, iar apoi furia lua locul uimirii. Stiam ce avea sa urmeze, si cu toate astea nu puteam sa fac nimic. Il iubeam..chiar daca era rau, chiar daca isi batuse joc de mine, de toti cei din jurul meu..nu puteam sa nu'l iubesc ca in prima zi. Dar nici nu vroiam sa ma sacrific din nou pentru altii. Era prea mult de data asta. Nu puteam sa'l mai iert asa. "-Crucio!" am citit pe buzele lui, dar nu am actionat. Vroiam sa simt durerea, asa cum o simtise si el doar cu cateva clipe in urma. Puteam sa spun si eu o amarata de vraja scut, dar asta era pedeapsa mea. Nu puteam sa sfarsesc totul fara a'mi primi rasplata. Insa de un lucru eram sigura, Luke avea sa si'o primeasca si el. "-De ce?" intreba el, venind langa mine. Vraja incetase, iar acum toti muschii corpului mi se relaxasera. Era atat de bine, parca pluteam. Si nu vroiam sa ma trezeasca nimeni. "Te iubesc, Bell" sopti el, cu buzele in parul meu. Nu puteam sa nu'i raspund.. "-Si eu te iubesc.." am spus eu, cu ochii inchisi. Era foarte ciudat, si ma simteam aiurea. Dar fusesera singurele cuvinte logice care imi venisera in minte. Luke ingheta langa mine, ridicandu'si brusc privirile. "-Vin" sopti el, cu glasul plin de panica. "-Cine vine?!" mormai Ginny, cu un glas dezaprobator. Un frig aspru si o ceta densa se lasa deasupra noastra, invaluind Padurea intr'o aura de cenusa misterioasa. "-Dementori" sopti Nick, iar vocea ii suna aproape inghetata de panica. Nu puteam sa fac Patronusul sa apara, eram prea slabita..si prea confuza. Dar era prea tarziu..prea tarziu pentru amandoi, asa ca m'am lasat in voia sortii. Curand, doua brate puternice mi se strecurara pe sub genunchi si talie, imbratisandu'ma calduros. I'am recunoscut parfumul lui Nick, si puma lui argintie ce se materializa in spate. Erau prea multi Dementori, si probabil nu le puteau face fata. Dar veverita mea de zapada nu putea sa apara..eram sigura ca puteam incerca, dar fara succes.. |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|