If tomorrow never comes

[Bell Evans]

Bell ofta incetisor, grabindu'se sa ajunga la castel. Mii de intrebari roiau in capul ei. Unde puteau fi cei trei..De ce disparusera asa, dintr'o data..cine ii rapisera, asta daca ii rapisera cineva.
Fara sa realizeze, ajunsesera deja in fata usilor din lemn masiv de la intrare. Helena le deschise cu un mic scartait, iar cele trei intara in holul scufundat intr'o mantie de intuneric. Doar varfurile incandescente ale baghetelor strapungeau patura cenusie de obscuritate ce se intindea in jurul lor. Si era atat de linste..ca intr'un mormant.
"-Oare sunt vii?" intreba Helena, in soapta. Parca ii era frica sa deranjeze linistea deplina asternuta asupra lor.
"-Trebuie sa fie vii" murmura Bell, indepartand gandurile negative.
Si daca nu erau..
"-Alice, hai sa mergem sus" sopti ea, luand'o de mana pe astropufa. Helena veni in spatele lor, si curand incepura sa urce scarile ce duceau spre etajul VII. Pasii lor rasunau timizi in noaptea ca de lazurit, aducand un plus de miscare in peisajul intunecat de tacerea nepamanteasca.
"-Aici e" murmura Helena, ajugand in fata peretelui de la etajul unde exista Camera. Vopsea cojita de trecerea vremii aduse la iveala o usa, din lemn de stejar aramiu.
"-Acum ori niciodata" spuse Bell, iar Alice apasa manerul argintiu al clantei, ce scartai fantomatic..