Children of the Damned

[Evelyn Steel]

Omul in negru statea cu spatele la mine si cu bagheta in fata mea.Lumina care provenea din ea parca ma punea intr-o transa.
Am reusit foarte greu sa inchid ochii si i-am deschis usor.Acum omul in negru era la cativa cm de mine,fara bagheta.
Un aer rece m-a cuprins si disperarea isi facu si ea loc in mine.Nu stiu de unde am prins glas si am intrebat :
-C-cine e-esti? am soptit si puteam sa jur ca sub pelerina sa neagra se intrevedea un zambet.
A ramas cateva minute in pozitia in care era apoi s-a intors si a disparut in intuneric.Deabia la cateva minute dupa ce a disparut am reusit sa clipesc si m-am uitat speriata in stanga si in dreapta.
Auzeam pasi in spatele meu dar parca eram impietrica,ma gandeam incontinuu la acel om negru si in plus imi era si frica sa ma intorc.
-Eveline! am auzit pe cineva strigand apoi cineva ma lua in brate,insa eu nu i-am raspuns la imbratisare.
-Hmm...esti bine? intreba alta voce si am reusit sa ma uit la ele..erau Bell si Desiree.
Am rasuflat de parca imi tinusem respiratia o ora apoi m-am uitat la ele si am soptit :
-Eu..da..da sunt bine.Voi?