Doar o plimbare obisnuita.

[Samantha Hawkins]

Era o vreme deprimanta. Iar corbii ce se mai roteau prin vaduh nu contribuiau intr-un mod deloc placut la atmosfera generala atat de sobra. Statea sa ploua. Totul parea inghetat in timp, cu exceptia frunzelor plesnite incontinuu de un vant rece.
"Huh, am intarziat la ore." observa mai mult nepasatoare Samantha, uitandu-se la ceasul de mana dar lasand-o sa atarne in jos aproape imediat dupa asta. Se sprijini in palmele duse la cap de trunchiul gros dar neted al mesteacanului. Parea multumita de sine si admira de sus castelul, imprejurimile, precum si lacul ce reflecta intr-o maniera sumba culoarea plumburie a unui cer otelit de toamna. Avea gluga hanoracului rosu trasa pe cap, culoare ca o facea mai putin vizibila in ceea ce mai ramasese din coronamentul ruginiu al copacului.

Desigur, ce putea sa caute in Padure? Tocmai venise de la Hagrid, care o instiinta ca Fenrir, puiul de lup, era bine si in curs de vindecare. Inca ramasese marcata de starea deplorabila in care il gasise si refuza cu incapatanare sa lase pe oricine sa constientizeze existenta unui pui de lup in Padure. Vestea nu avea voie sa ajunga la urechile profesorului: isi imagina ce e mai rau.

"Samantha, vii azi?" striga incet Sheyla, colega de camera, una dintre cele mai bune prietene, si singura care stia de existenta lui Fenrir.
"Nu, eu mai raman... scuze ca te-am tarat dupa mine..." spuse soimeanca, aflata pe cea mai joasa ramura a copacului-- dar in acelasi timp la cativa metri buni in aer-- chicotind.
"Nu-i nimic chérie. Eu am fost de acord" si spunand acestea dadu se plece "Te astept in Turn" si incepu sa fuga avand grija sa nu fie observata.

Samantha ramase sa o priveasca, din acelasi loc...

~*~

Murmure, soapte si fasaieli. Samantha tresari, se dezechilibra si mai-mai sa cada isi inclestia mainile pe trunchiul mesteacanului. Era sa atipeasca.
Apoi auzi agitatie si un pasait ciudat. I se parea ca semana cu cel scos de dragonii care-si cheama mama... si aproape imediat isi readuse aminte de expeditiile prin care a trecut cand isi insotea tatal. Dar apoi, un nume cunoscut o readuse pe pamant. Samatha asculta stupefiata.

Visa sau chiar auzise un icnet urmat de cuvantul "Luna", si dupa asta numele de "Bell"? verifica alarmata daca fenriri era cumva prin preajma, dar observand ca nu e de zarit se linista si cobori pe pamant. Isi scoase bagheta, pentru orice eventualitate... si cu pasi marunti se apropia de sursele zgomotelor.

din departare, striga uimita, pe prima persoana pe care o recunoscuse

"Bell!"

Atunci fetele s-au intors, uimite...