Mysterious Secrets

[Bell Evans]

"-In pana de inspiratie?!" chicoti cercetasa.
"-Dap, nu am idee cui as putea sa'i trimit scrisoarea" murmura Bella, si o dunga de incruntare ii brazda fruntea.
"-Cui simti nevoia sa ii scrii" sopti Bell, senina.
In cele din urma, fata chema o bufnita de hambar si ii lega cu grija pergamentul de piciorus. Aceasta o privi cu ochii mari, ca de chihlimbar, dupa care isi lua zborul, pana ajunse doar un mic punct cenusiu pe linia orizontului.
"-Si acum?" intreba ea, intorcandu'se spre Bell.
"-Ce zici de o mica plimbare pe domenii?" propuse cercetasa, zambind.
Bella incuviinta din cap, si iesi alaturi de Bell din cladirea circulara. Ajunse afara, mireasma proaspata a diminetii le invalui intr'un vartej ametitor. Bell se indrepta spre primul stejar care ii iesi in cale si se aseza la radacinile lui.
"-Mi'e asa dor de vremurile cand erai eleva si ieseam noaptea pe coridoare" sopti ea, jucandu'se cu un fir de iarba smaraldie. O auzi pe Bella oftand incetisor.
"-E bine sa fi adulta, crede'ma" chicoti ea, incercand sa para multumita..