Oare un inger se poate transforma intr-un demon?

[Rosalie Vivienne Alden]

Capitolul II~Brusca schimbare~

Au trecut ore,zile,saptamani...Dar ea nu a parut prea interesata de tot ce era in jurul ei, se simtea singura,dorea doar sa stea ascunsa intr-un colt,deprimata,fara sa faca absolut nimic. Serviciul ei parca nu mai exista,lumea,prietenii din jurul ei s-au facut necunoscuti pentru ea. Dupa ce si-a inmormantat parintii si iubitul nu a mai avut nici-un sentiment,a ramas stearsa,fara sa mai creada in cineva sau ceva. Saptamanile treceau pentru ea foarte rapid,nu mai cunostea notiunea timpului,isi inchidea telefonul de cate ori cei care odinioara i-au fost prieteni o suna,devenisera niste persoane inexistente. Nu exista chin mai mare decat sa iti pierzi familia,cele mai dragi persoane,alaturi de cei care te-au crescut...La un moment dat i-au secat si lacrimile,nici atata forta nu a mai fost in stare sa scoata din ea. S-a neglijat saptamani intregi,dar brusc si-a dar seama ca va trebui sa iasa in lume,asa cum este ea,de fapt asa cum era ea,fiindca din acest moment va fi cat mai suspicioasa,cat mai preventiva in fata vreunui pericol. Un singur lucru a spus si in momentul cand au murit cele trei persoane din viata ei ,si inca spune si acum:"Ma voi razbuna!". Desigur ca nu a uitat ,iar in caz ca odata se va intalni cu acel marsav criminal va fi dispusa sa il omoare cu propriile-i maini. La acest gand si-a incretit fruntea,si-a strans pumnii pentru a nu ii iesi in evidenta furia imensa ce o patrundea,si-a muscat buzele pentru a nu tipa de durere,de tristete... S-a gandit ca este timpul sa o ia de la inceput,dar de fapt sa isi croiasca un nou inceput,se va preface in fata prietenilor,dar incet-incet ii va indeparta pe toti si isi va continua singura drunul ,isi va duce la bun sfarsit promisiunea de razbunare. La mormant jurase acest lucru si era constienta ca se va tine de cuvant chiar daca ar fi sa-si piarda viata in aceasta 'misiune'. A lasat gandurile sinistre deoparte,a tras aer in piept si a rostit:
"Bun,deci e timpul sa... o iau de la inceput!"
Si-a deschis dulapul de o culoare neagra ca abanosul si si-a cautat cele mai potrivite haine pentru a merge la spital. Bineinteles,halatul alb care nu a lispit niciodata din intreaga sa garderoba,bluza rosie preferata care pesemne ii purta 'noroc' si blugii casual care probabil i-a prins primii in mana dintre atatea perechi. Vanessa era o fata foarte atenta cu cea ce imbraca de obicei,stia sa isi aleaga perfect hainele , incaltamintea..Dar acum a luat la repezeala ceea ce a apucat. Cheile de la masina? Oare unde erau? Mda,a inceput sa se enerveze brusc pentru faptul ca nu si le gasea. Acest lucru era foarte ciudat din partea ei,fiindca in primul rand mereu tinea minte unde isi pune lucrurile,ea fiind o persoana foarte grijulie,iar in al doilea rand pentru pur si simplul fapt ca ea niciodata nu se enerva,fiind o fire foarte calma de felul ei,ba chiar timida,insa suferinta pe care i-a rezervat-o destinul ii schimba acum viata pe zi ce trece,totul se schimba la ea,infatisarea,caracterul. O fire zambitoare,foarte energica,acum devenise o fiinta foarte plictisitoare si mereu incruntata. Caracterul ei se inrautatea pe zi ce trece,devenea tot mai colerica,mai suparata,mai plictisita si mult mai nepasatoare cu tot ce o inconjura. Ea,care mereu era in stare sa ajute orice batranel care nu putea sa treaca in siguranta strada,orice catelus care se afla intr-o stare deplorabila. Ea statea la casa,deci era in stare si sa ia cainele de pe strada sa il duca acasa sa il ingrijeasca,insa acum ignora pe oricine,iar orice catelus mai pricajit i se parea patetic. Dupa minunte de cautare si-a gasit magnificile chei. Intr-o viteza enorma a a ajuns la spital,minune ca nu a ranit pe nimeni deoarece nici macar nu era atenta la semafoare,trecere de pietoni...Alta data prefera sa lase pe cineva sa treaca,insa acum la nervii ei de neinchipuit era in stare sa calce pe oricine din jurul ei.
De indata ce s-a vazut ajunsa in fata spitalului din centrul orasuluui,unde ea lucra s-a dat jos din masina si tranti portiera cu toata puterea,de remercat faptul ca nu s-a rupt,atat de tare o impinse. S-a uitat la ceas si disperata a spus:
"Mda,e deja ora 7 se pare ca sunt ultima care a ajuns in tura aceasta!"
Inca un lucru de nemaintalnit la ea,persoana atenta care mereu ajungea printre primele trei persoane,acum probabil ca era ultima. Un oftat se auzi din partea ei ,insa nu apuca sa isi organizeze totul in minte caci in spatele ei se auzi o voce de barbat.:
"Nessa,nu pot sa cred! Ai venit!!!"
Acesta o imbratisa,iar ea nevrand sa se dea de gol l-a lasat pe unul dintre cei mai buni prieteni sa o salute si sa o imbratiseze,de fapt acest baiat o placea,insa mai mult era o dragoste platonica,nimeni nu stia de ea si nici nu va fi impartasita vreodata.
Ea gandi: "Off,iara blondul asta enervant!"
Apoi spuse:
"Jack,mi-a fost dor de tine!"... Spuse cam pe coltul gurii aceste cuvinte,dar totusi,cum putea sa gandeasca asa despre un bun prieten,cel care mereu era alaturi de ea si de toti din gasca atunci cand aveau anumite probleme???
"Deci,haide tura noastra a inceput cam exact acum doua ore!",chicoti el .
Era atat de fericit ca Vanessa s-a intors iar acest lucru se vedea pe el,radia de bucurie,zambetul ii era minunat,ochii sclipeau de parca se aflau in acord direct cu lumina soarelui,totul i se parea perfect,insa el habar nu avea ce fel de om se afla acum langa el...
Bineinteles ca de indata ca e a intrat in spital,a ajuns senzatia zilei. Toata lumea ii spunea: "Vai,ce dor mi-a fost de tine. Cum te mai simti?" O,Doamne,cum putea sa se simta? Groaznic,bineinteles. A pufnit intr-un ras nervos fiindca abia acum si-a dat seama cata lume prefacuta cunostea si nu si-a dat seama pana acum de adevaratele intentii,de adevaratele fete ale lor.
"Nessa,te las acum!Vorbim mai incolo!",spuse Jack,cel care a intampinat-o la intrare.
"Pfu,sper sa nu il mai vad astazi!",gandi Vanessa repugnant.
Si-a luat halatul pe ea,s-a uitat pe panoul de operatii si observand ca nu se afla pe lista s-a dus la director sa spuna ca s-a intors. Bineinteles ca acesta nu ii va refuza intoarcerea si nici-o operatie avand in vedere ca era un chirurg deosebit,era un fel de 'eleva' eminenta la slujba sa. Cu certitudinea ca azi va incepe din nou cu interminabilele operatii pe cord deschis a batut la usa directorului,iar bineinteles dupa cum se si astepta a primit trei operatii in aceasta zi.O operatie pe creier,pentru a extirpa o tumoare foarte avansata,una pe cord deschis,la care se pricepea cel mai bine si i se parea totodata si cea mai riscanta,iar una va avea de aflat pe parcursul aceste zile insorite de noiembrie.
"Din acest moment va trebui sa imi joc perfect rolul!"....