Exista viata dupa moarte...

[Scarlett Soul]

Venele ne ard cand gasim o mica fisura.

"O sa-l cheme Paul ..."

Peste sapte ani ...

"Mami, mami ... vreau sa vad cerul, sa-l simt la fel cum a fost odata ... imi doresc sa-i simt buzele moi si fiinta-i eterna ... Skye !", incepu sa cuvante baietelul brunet, cu ochi de un caprui intens, ce trezea multe suspiciuni.
Vorbele-i erau pline de dorinte calde, neimplinite, insa vocea-i era subtire, precum a unui copilas.

'De fapt as vrea sa fiu din nou cel din-nainte, cel care nu pleaca capul la asemenea copii inocenti ', gandea el, inclestandu-si degetele unele in altele si privindu-si manutele fine.

"La multi ani !", il intrerupse o voce dura, dar tot o data calduroasa.
"Si ghici ce, la cei sapte ani ai tai ... poti incepe sa mergi la scoala !",zise o voce entuziasmata de femeie.
"Chiar ?", se stradui Paul sa rosteasca corect cuvantul.
"Chiar !", il asigura mama.
"Hainele, ghiozdanul, cheile ... Da, am luat tot !", spuse aceasi voce feminina care vorbise cu zece minute mai devreme.

Curtea scolii ...

"Dragi elevi, ne-am adunat astazi aici pentru a trece intr-un nou an, de a acumula mai multe cunostiinte si de a contempla noi momente impreuna ... Acum voi da cuvantul Doamnei Director. Va rog ...", rosti directorul, facandu-i semn unei femei inalte, subtiri, avand o fata aspra si par negru, carlionat.

Paul se foi incet, parca scancind.
"Acelasi discurs plictisitor in fiecare an, aceasi oameni si de asemenea aceasi copii vrajiti. Zau, nu v-ati plictisit ?", se auzi vocea slaba a baiatului din clasa I .
"Poftim ?", intreba mama lui Paul, nedumerita.
"Ahh, nimic .. aaaaa ma bucur de inceputul unui nou an !", tipa baietelul, dupa un moment de ezitare, acum parand tare incantat.

' Trebuie sa invat sa fiu prudent ', se auzi un gand straniu.

[ ... dupa cateva discursuri ale profesorilor .....]

"Va poftim sa intrati in clase !", anunta directorul galant.

Lumea se risipi, iar in curtea scolii Paul era singur si parasit.
' O vreme ar trebui sa fiu lasat in pace, acum toata lumea se ocupa de copii care nu stiu inca nimic din viata.', gandi unul dintre acei prunci nestinutori.
Si asa, cine privea pe geamurile colegiului putea observa un baietel care astepta ceva ce nici el nu stia, dar era convins ca privea necunoscutul ce incet-incet avea sa devina cunoscut.

Doua faruri albe si o masina rosie, mult prea bine cunoscuta ...

Se opri, reactie la care elevul incremeni.
"Ahh ... Imi cer scuze, ca te ... te-am speriat, e doar vina mea !", se scuza o femeie fascinant de frumoasa.
"Stii Axel te-a iubit ... Si iti amintesti : Dragostea este numai durere si chin ..."
Nici un raspuns doar uimire. Apoi ura.
"Uite-ma ! ", sopti Paul, un prostut de sapte ani.
"Poftim ? Tu crezi c-ai de gluma... ai impresia ca poti sa te joci asa cu sentimentele mele ? De fapt ar trebui sa te intreb cine esti ?"
"Pai ..."
"Pai ce ? Pai nu stii nimic, nici macar eu nu stiu ce vreau ! "
"Eu stiu ce vreau.O vreau pe cea cu care era menit sa fiu. O vreau pe Skye !"
"Chiar tu esti ?", se impacienta fata.
"Skye ... Daca m-as intoarce in timp si as fi din nou Axel, cel cunoscut si aparent insensibil, atunci ti-as spune acelasi lucru : Esti la fel de senina precum cerul, la fel de eterna incat ti-ai putea atinge visul cu mainile, ai putea harazi un nou inceput, un nou viitor.Nu mai privi in urma, calca in fata !
"Axel ...", tipa Skye, atragand cativa curiosi.
"Acum sunt Paul. Deocamdata doar un copil mic si prost ce te-a iubit frumos si necondionat. O iubire nu doar fizica, ci una in care m-am pierdut,am simtit venele cum imi ardeau la vederea ta. Erai drogul ce ma trecea dintr-o lumea in alta, erai o pana de vise."
"Axel, inca te iubesc !"
"Asa ?", intreba Paul ridicandu-si bratele si subliniindu-si statura.
"Asa !"




OOC : Sper ca va place
Daca nu, atunci astept sfaturi