De cate ori poate muri un suflet?

[Aylee L. Lovel]

O partie de schii, niste zapada alba... Dupa intunericul de dinainte era nevoita sa inchida ochii. Pe pleoapele sale inchise aparu o imagine. Era Eran, se intoarse acolo unde ii era locul, in capul ei, in jurul ei, in inima ei, plina de iubire si ura fata de el. Acum el zambea iar Fals, ca inainte. A revenit, a uitat-o pe Cryss... Deschise iar ochii si vazu un baiat langa Cryss, ea...Prima oara in viata ei nu reusi sa isi dea seama cum se simte cineva de langa ea...Poate ca era vina lui Eran sau poate nici cercetasa nu stia exact care ii erau simtamintele. Spunea ca vrea sa cada de acolo, dar vocea nu ii era rece si dura, cum ar fitrebuit sa fie a cuiva care doreste moartea cuiva, dar nici calma ca a cuiva care mai zisese asta de multe ori. Era plina de sentimente. Poate ca sunt amintirile ei, niste amintiri esuate, iubiri moarte din fasa, tristeti nascute oarbe. Aylee puse mana pe umarul ei, ca sa isi dea seama ca era acolo, o sprijinea, orice ar fi ales. Crystal tresari, poate pentru ca o crezuse moarta, poate pentru ca mainile ei, de obicei calde acum erau reci ca gheata.Cabina se grabea inspre varful muntelui, in timp ce oameni alunecau pe sub ei. Parca nimeni nu observase ca ele au aparut din senin. Nu sunt vii, sunt doar niste umbre ale unor suflete. N-au gandire, dorinte. Si baiatul vrea sa se intample totul din nou exact asa cum era, caci amintirea aceasta nu stie altceva. Dar oare EA stie ca orice ar face aici nu schimba realitatea? Dar asta doar ea putea sa hotarasca si u ii ramase mult timp. Erau aproape de varf...