... When you need a place to hide

[Scarlett Soul]

"Viata e atat de nedreapta. De asemenea aspra cu cei care nu stiu sa o manuiasca. Poate ca pentru o clipa ati pierdut carma vasului pe care plutea iubirea voastra ... Te-ai gandit la asta ?", am intrbat-o eu, aproape soptit, sub lumina lunii, ce nu de mult rasarise.
Da, o luna plina, atat de frumoasa si ... si trista.

"Oricum, as vrea sa te ajut mai mult, dar nu pot sa fac nimic, caci tu inca traiesti cu acea zi minunata si groaznica in piept. Chiar nu mai am ce sa spun, pot doar sa te privesc ... si ..... ", i-am spus eu din nou, continuand in gand : Si atat, caci daca as putea face ceva, as face-o ! Aici trebuie sa invti sa te lupti de una singura.

Ohh, aceasi problema o resimteam mii de oameni, dar cumva simteam ca eu nu puteam sa vorbesc despre asta, nu acum cand totul se desira, nu acum cand nimic nu mai este asta cum speram odata.
Am mai privit o ultima data spre lumina slaba a lunii, parea sa fie singura care ne compatimea si care incerca sa ne lase mai buni decat ne-a gasit, luminandu-ne seara de seara.

"Nu-ti mai pierde atat timpul retraindu-te in trecut, priveste in fata !", acesta fusese ultimul lucru pe care il spusesem ...

Desi un gand amar ma strabatuse : 'Si totusi de ce zic asta, cand insusi eu traiesc in trecut, cu amintirea unor fulgi de zapada razleti ce se agatau der mine si nu ma lasau sa ma minunez de .... de .... acel EL !'