Inainte

[Ema Snow]

" - Rose..." am murmurat, dar prea incet.
Nu stiam ce e mai bine sa fac. Sa stau pe loc sau sa ma duc langa ea?
M-am apropiat de trunchiul de copac si m-am rezemat de partea opusa celei care o ascundea pe Rosalie.
" - Daca te misti macar un centimetru..." i-am spus lui Porrin calma, ridicand bagheta.
Am avut grija sa-mi fixez privirea pe el. In deplinatatea functionala a creierului sau nu, a-l scapa pe Porrin din ochi in teren deschis era o greseala.
" - Rosalie?" am intrebat incet. " Stiu ca e greu... Omul asta ne poate calca pe clatite rau de tot... Uite... Chiar imi pare rau!"
Am tacut cateva secunde, cantarind cuvintele in minte. Am oftat si am continuat:
" - Stiu ca ti-a luat cel mai de pret lucru si cea mai adevarata dintre iubiri, dar nu va nu merita sa distorsionezi amintirea lui despre tine, crede-ma!" Speram ca ea sa inteleaga la cine ma refeream, si stiam ca o va face; era inteligenta. " Problema este..." am inceput mult mai incet, ca sa nu auda si Porrin. " Problema este ca daca acest Devorator nu are un tel precis... sau un tel bazat pe idei fixe si crete, dar inexistente in esenta... este capabil de orice. Ne poate omori aici si acum fara ca macar sa realizam. Nimic nu conteaza si nu va conta pentru el. Trebuie sa-l doboram cu propriile arme. Ai incredere in mine..."
Tot limbajul corpului mi se schimbase. Am realizat asta abia atunci cand barbia imi era indreptata spre partea stanga si flexam pumnul stang in continuu. Am strans si mai bine bagheta si mi-am indreptat spatele.