Lectia VII

[Scarlett Soul]

Intre timp o alta mana isi facu avant, brazdand aerul cu putere si atragandu-i atentia domnisoarei profesoare.
Eram doar curioasa si poate putin speriata, dar nimic mai mult.

"O data am visat ca alergam nebuneste printr-o padure, nerecunoscand nimic, doar stiind ca la un moment dat aveam sa ajung in miezul necunoscutului, acolo unde in sfarsit puteam sa-mi dau seama de ce fugeam de acel lucru care ma urmarea s totusi nu simteam nici un strop de frica. Dupa cateva ore bune de strabatut padurea simteam deja rani adanci ce se formasera din pricina copacilor, dar nu-mi pasa caci ajunsesem la locul definit de irealitate. Dintr-o data aparu ceva dintr-un tufis ... Era o vulpe cafenie, cu coada la fel de rosiatica, poate putin mai galbuie spre final, dar nimic mai mult. Sesizam ca vroia sa ma muste, iar apoi dupa ce i-am aplicat o palma zdravana s-a linistit si a inceput sa-mi linga incet mana. Ce poate insemna un astfel de vis ... ? Oare o tradare ce dupa aceea va fi regretata ? Mai mult nu pot sa-mi dau seama." , am recunoscut eu brusc, dupa lunga poveste ce o spusesem. In ciuda faptului ca nu ma descurcam prea bine cu vorbitul in public se pare ca de data asta nu avusesem prea multe probleme.

Stateam in continuare in picioare alaturi de Amelia, ce parea la fel de interesata de raspunsul la propriul ei vis, imi parea o persoana hotarata. Imi placea asta, dar nu i-am adresat nici un cuvant, doar am continuat sa-i zambesc.