Fusul destinului

[Ingrid Flamesbort]

Atunci cand te simti uitat... atunci cand crezi ca lumea s-a sfarsit... atunci cand nu mai existi pentru nimeni... atunci este cel mai dureros moment din viata!

Stateam singura, plictisita si suparata intr-un colt al canapelei din sufragerie. Stropi mari si grei loveau cu puterea geamul , in timp ce grindina facea un zgomot insuportabil. Ma simteam singura, uitata de toti si de toate... Incerc sa gasesc o ocupatie, dar orice idee imi fuge din minte, incerc sa deschid televizorul, dar simt ca nu imi pot misca mainile. Cad intinsa pe pernele moi din fotoliu si ma gandesc... de ce oare am fost pusa aici, in lumea aceasta. Dureri prea mari si de nesuportat pot aparea... iar tu te simti doborat, ca o pasare fara aripi, ca o faþa fara zambet.

Nori grei si cenusii pe leagana pe cerul palid. Adorm incet, cu gandul la alte dimensiuni, la alti oameni, la nimic... In vise imi apare un baiat blond cu ochi albastri care va ramane mereu in inima mea... el imi alina tristetea si incearca sa ma convinga ca sunt importanta. El este... Teco. Ma imbratiseaza si imi transmite o caldura intensa in tot corpul. Simt ca zbor, ca plutesc. Ma desprind de realitate si calatoresc sper un nou destin, fara lacrimi si suspine. Traiesc doar pentru cei din jur, iar ei traiesc doar pentru mine. Asa e viata, un drum care poate fi neted, dar poate avea si multe gropi, care se termina atunci cand mori. Acesta este fusul destinului, un abis fara de sfarsit, care face ce i s-a poruncit, fara mila si fara regrete.
_______________________________________________________________________

M-am hotarat sa scriu si eu o poveste... Aceasta este povestea vietii mele... Continui cand am timp...