Trenul n-asteapta

[Buffy Halliwell]

'Trenul n-asteapta.' Asa mi-au tot spus cei 2 frati ai mei in timp ce ma grabeau sa ajungem in gara. Au fost amabili si s-au oferit sa ma duca la gara, stiind ca altfel n-as avea curaj sa trec prin zid. Am crescut cu povesti despre Hogwarts si lumea captivanta a magiei, dar tot imi trebuie curaj.
Imi iau ramas bun de la cei 2 frati ai mei mai mari si trec prin zid, ajungand pe platforma peronului 9 si 3/4. Aici totul pare ireal, o multime de copii grabiti, mici grupuri de prieteni; ma simt pierduta, sunt singura intr-o multime, nu cunosc pe nimeni cu care sa imi omor timpul vorbind, asa ca am mult timp in care sa ma gandesc.
Imi e teama ca n-o sa ma ridic la inaltimea faptelor fratilor mei, ca o sa-i dezamagesc, insa stiu ca dupa ce o sa-mi fac prieteni, aceste temeri o sa-mi dispara si prietenii mei o sa-mi fie alaturi ca sa-mi dea curaj oricand.
Am timp, asa ca mai privesc un timp agitatia, trenul, totul ... doar e prima data cand vad acest peron, acest tren, atatia copii vrajitori. Savurez momentul.