Ceea ce ne face unici ...

[Scarlett Soul]

~ 1 ~ Sincer Ev, aici iti dau dreptate, caci muzica are oarecum aceasi putere si asupra mea

~ 2 ~ Aylle, ador ceea ce ai scris, imi place pentru ca este adevarat, pentru ca este atat de frumos si sincer .


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


~3~ Limbajul Trupului

~ 4 ~ De ce ?

Odata ce inchid usa dupa mine, micul meu refugiu isi retrage toate drepturile asupra mea, simtindu-ma de parca as fi trecut spre o lume in care ma simteam vulnerabila ... foarte vulnerabila.Cu primul ochi al mintii deschis spre Lume observ slabiciunea si tristetea din ochii oamenilor, care nu pot rezista sa nu-mi arunce fie o privire isteata, fie una dezgustata, din pricina faptului ca-si dau seama ca incerc sa-i citesc.Uneori doar rostesc in timp ce trec pe langa ei : Agonie ; Ura ; Probleme ; Puritatea copilariei ; Lupta cu tine insati ; Bucurie ; Melancolie ....., lucru care-i inspaimanta, pe fata lor aparand uneori niste unde de nervozitate, alteori doar intelegere. De cele mai multe ori insa vorbeam cu diferite persoane care inca ma considerau "un copil MIC si prost" (ceea ce poate si sunt ... nu stiu ) si din cateva fraze la adresa lor ii convingeam ca nu este chiar asa, ca uneori oamenii sunt mai mult decat ceea ce arata.
Limbajul Trupului este cate o data pentru mine ca o mica masca dupa care ma pot strecura in tacere, fara ca cineva sa observe schimbarea din ochii mei, fara ca sa se vada diferenta unei foi intoarse.
Uneori ma consider precum o pasare ce tocmai a descoperit cerul, iar acum este gata sa-si intinda aripile magnifice, dar prea scurte pentru a brazda vazduhul si a simti fiecare pala slaba de vant ce se porneste in sufletul fiecarui om. Un sentiment atat de etern, dar periculos.