Inainte

[Ema Snow]

" - O, crede-ma... Stiu."
Am observat ca patronusul facea tururi mai largi, asa ca am retras bagheta. Acum zbura doar in jurul nostru, lasandu-le loc Dementorilor sa-si faca treaba.
" - Spuneai ca avem acum dreptul sa stim..."
Nu mi-am recunoscut vocea. Era prea rece, prea neutra.
Ma privi drept in ochi. In clipa aceea, vocea surorii mele rasuna in minte. ' Sa nu indraznesti sa o mai privesti vreodata in ochi, corcitura!'. Era manioasa. Dawn era dezlantuita.
Si am realizat. Il cunosteam, avea dreptate.
Eram mica din nou, ghemuita in spatele surorii mele. Eram in curtea matusii mele si eram singure acasa. Eram doar niste copii, iar ea urla la Porrin, protejandu-ma pe mine. Imi era frica, imi era teama... pentru mine si pentru ea.
Nu realizasem ca plang pana sa-mi inghete lacrimile pe fata. Dar mai era ceva... O amintire isi facea loc in mintea mea incetosata.
' Sangele de unicorn este cel mai valoros prin zona Padurii Interzise ... O sa mai auzi de mine, Snow ... O sa pun mana pe sange acela si-l voi folosi cum se cuvine ... Ceea ce este necunoscut mintii umane ... Vraja ... Moartea tuturor ... Sfarsitul lumii ... 'Vocea lui era gretoasa in amintirea aceea.
" - Tu..." m-am inecat.
Se uita spre mana mea.
" - Nu va trece usor" imi raspunse arogant.
Nu-mi pasa ca mana mea tot sangera, nu acum. M-am desprins de langa fete si m-am indreptat spre el. L-am apucat de guler cu mana dreapta si am luat ceea ce aveam nevoie din buzunarul de la piept: sticla mica, dar rezistenta, argintie.
" - Luati-l!" m-am retras eu din calea Dementorilor.