Trenul n-asteapta

[Ema Snow]

Am zambit surprinsa.
" - Wow..."
Pentru cateva secunde, nu am putut sa spun nimic altceva. Le-am privit fix si am devenit constienta de atmosfera din jur. Am simtit nevoia sa fac o poanta ca sa rup mica tensiune.
" - E bine de stiut ca nu mancati friptura de bufnita" am spus eu nonsalant. "Cat despre scrisoare... sigur! Cu cea mai mare placere!" am continuat razand.
M-am gandit o clipa la cuvintele ei. M-am aplecat si l-am mangaiat pe cap pe Yago.
" - Cred ca este doar datorita testului... Si temerea.. Hm... Ultima oara cand i-am spui cuiva ca sunt animag aproape a facut infarct. Nu a mai vorbit cu mine de atunci. Si nici macar nu era Incuiat!"
Mi-am amintit fata baiatului din "Pete si Caligrafie" de asta vara. Mi-am agitat mana prin aer, ca sa risipesc iluzia imaginii. Le-am privit iar, de data asta in ochi, si mi-am dat seama ca ele erau tot acolo, fara sa para ca ma urasc sau ceva. Nu m-am putut abtine si am zambit bland, sfios. Artemait isi deschise aripile si zbura pe bara ce tinea baghajele de mana.