O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Layla Wong]

Eram acolo singura uitandu'ma la stelele care nu incetau sa nu zambeasca la mine.
"-De ce zambiti la mine?...Chiar nu aveti motiv..."am zis eu fiind convinsa ca mi'au auzit cuvintele rostite clar si cu o oarecare ura ce reiesea din voce mea.Continuam sa ma uit la ele chiar daca le uram.O mie de punctulete mici stralucitoare ce acopera bolta cereasca dansand dansul vietii fiecarui om.Dar apoi mai era si luna.Luna este singurul lucru din viata asta care ma poate face sa ma simt bine in pielea mea,sa ma faca sa uit macar pentru cateva secunde de viata asta care nu este facuta pentru mine.Desii imi provoaca o mie de amintiri,nu as putea niciodata sa urasc acest fenomen din Univers.
"-Viata mea are un traseu ce nu se stie unde duce,dar unii in statie se pregatesc sa coboare,iar unii sa urce.Cand mie greu si as vrea sa imi trag palme,viata se ofera sa'mi dea pumni.Sunt unii care pleaca din vina mea,sau pur si simplu pleaca.Si cine imi poate promite ca intr'o zi o sa se intoarca?"

~Amintire~

Unele momente grele din viata te fac sa vezi cine iti sunt prietenii,si uneori te poate surprinde ca cei pe care i'ai crezut prieteni nu le pasa de soarta ta.

Peste doar cateva minute...

"-Salut.Ce faci?"ma lovi intrebarea pe neasteptate.Intrebarea ma luat in surprindere de un baiat inalt cu ochii de un albastru deschis si sincer.
"-Salut!"am raspuns eu entuziasmata."Ce ati mai facut pe afara?"am zis eu in continuare.
In acea zi nu apucasem sa ies afara din cauza ca nu aveam prea mult timp la dispozitite.Toata ziua simteam ca ceva nu era in regula...si stiam ca de data asta nu eu eram personajul principal a povestii.
"-Ca de obicei...doar ca eu am fost un pic mai 'trist'.Ma simt naspa de cateva zile,si s'a agravat."
"-Dar din ce cauza nu te simti bine?"
"-Nu stiu!Ma simt ca un handicapat care nu are rost sa traiasca.Ma simt naspa,desii nu e mandrie"recunoscu el.

Am stat cateva momente sa meditez aspura cuvintelor lui.Acest baiat pe care nici nu credeam ca o sa ne imprietenim,a ajuns sa fie una din persoanele la care tin mult.Acest baiat care de doisprezece ani sau poate si mai mult statea putin mai incolo de blocul meu,si pe care nu l'am vazut pana in vara aceasta, a ajuns sa fie un amic de incredere.Poate nici el nu se gandea ca noi doi vom ajunge odata sa fim chiar asa de aprpiati.

"-Nu vad de ce te'ai simtit asa.Handicapat nu esti si ai pentru ce trai!"incercam sa il imbarbatez.
"-Pentru ce?"
"-Pentru tine ca om si pentru prieteni,familie...la toti cei care tii."
"-Bine...Poate la cei care eu tin ar vrea ca eu sa numai exist.Poate pentru unii ar fi o usurare daca eu n'as mai fi pe Pamant.Te'ai gandit la asta?"

~Revenire~

"-M'am gandit?"m'am intrebat eu iesind din amintirea cuvintelor spuse.Sunt atat de multi oameni trist care nu merita o asemenea soarta.Cei mai multi sufera din cauza bestiei numite "Dragoste",iar altii sufera din lipsa demonului "Iubire".Amandoua sunt ca focul.La inceput arde mai incet dand o caldura suficienta,dar nu destul sa iti fie bine.Apoi dintr'o data flacara se mareste si incepi sa simtit binele pe care o face intretinand caldura pentru inima ta.Apoi cand nu te astepti totul i'a foc!Iti distruge visele si sperantele pe care le'ai depus intr'un vis de noapte colorat.Din tot ce ai avut ramane o cenusa care parca te arde si mai mult decat flacarile.O cenusa stras legata de soarta care te arde pe dinauntru incercand sa iti readuca caldura pe care nu o mai primesti inapoi poate niciodata.Si toate acestea te fac sa suferi pentru cineva la care nu'i pasa....

~Amintire~

"-Si totusi ma asteptam la altcineva...De cand suntem impreuna simte ca nu ne mai intelegem la fel ca inainte si vrea sa vorbim ca inainte.Si e o mare probabilitate ca sa ne despartim..."
"-Puteti fi foarte buni prieteni chiar daca va despartiti...ca din momentul in care voi ati fost impreuna ati uitat ca sunteti si prieteni.Cum ai zis si tu,mai bine prieteni decat nimic!"
"-Vreau sa raman prieten cu ea ca tin la prietenia noastra."
"-Amandoi tineti la celalalt...ca nici ea nu vrea sa suferi si nici tu.Oricum aveti o relatie stransa chiar daca e numai de prietenie."
"-Dar sentimentele nu dispar si va trebui sa le ascund.Partea rea e ca o voi vedea in fiecare zi si voi suferi acolo singur in tacere,mai bine asa decat sa sufere oricare din voi!"

Se citea o tristete atat de profunda printre aceste randuri.Desii toata discutia decurgea virtual,simteam cum melancolia si o tristete ce putea sa ucida pe oricine isi facu aparenta in sufletul unui baiat care poate nu a gresit cu nimic.Cel putin fata de fata pe care o iubea,era in stare sa faca orice.

"-Tot ce conteaza e ca ea sa nu aiba nimic,sa fie fericita...Eu ma descurc pe cont propriu ca de obicei..."
"-Nu trebe sa te descurci pe cont propriu.De asta sunt prietenii...sa fie cu tine la orice chestie."
"-Mereu asa a fost!Cand ma simteam naspa,ieseam singur din situatii....Voi reusi si de data asta."
"-Stiu ce zici.Mereu cand eram intr'o situatie care imi cerea lacrimi,nu ceream ajutor de la nimeni.Ma descurcam si singura,nu vroiam sa ii fac tristi si pe ei,asa ca mai bine radeam una sanatoasa dand imprsia ca "totul e bine",si am resuit sa trec peste multe lucruri."
"-Eu as fi avut nevoie de multe ori ce cineva care sa ma ajute,dar n'a fost sa fie..."

~Revenire~

Oare la mine "cand e sa fie"?Inca stau si sufer in tacerea mea care ma chinuie aproape zi de zi.Lacrimi care parasesc eternitatea corpului meu apropae de fiecare data pe degeaba.Cine ma vede ca eu vars lacrimi pentru o persoana,ori care ar fi ea?
M'am ridicat incet si am mers inapoi la fete.
"-Esti bine ?", o intreba Luna dintr-o data Luna pe Cryss.
"-Da, cred ca da.", zise Cryss cu o voce din care imediat mi'am dat seama ca ea nu zice adevarul.
"-E bine !",am asigurat'o pe Luna,mai mult lunad apararea sentimenetelor create de Cryss.
"-Multumesc ", imi sopti ea usor.